Rugăciunea lui Iisus e rugăciunea cea mai folositoare pentru suflet

„Rugăciunea lui lisus se rostește astfel: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. La început, ea se rostea fără adaosul cuvântului păcătosul, care a fost adăugat mai târziu. Acest cuvânt, ce cuprinde în sine recunoașterea și mărturisirea căderii – bagă de seamă Preacuviosul Nil Sorski – este potrivit nouă și bineplăcut lui Dumnezeu, Care a poruncit să înălțăm rugăciuni către El dintru recunoașterea și mărturisirea păcătoșeniei noastre. Pentru începători, făcând pogorământ neputinței lor, Părinții îngăduie împărțirea rugăciunii în două jumătăți, spunând uneori:Doamne lisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul, iar alteori: Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Totuși, aceasta e doar o îngăduință și un pogorământ, și nicidecum o poruncă și o rânduială care cere împlinire neabătută. Este cu mult mai bine a face mereu rugăciunea întreagă, fără a ocupa și a răspândi mintea cu grija schimbării jumătăților. Nici cel ce a primit această îngăduință neapărat trebuincioasă pentru neputința lui această alternare nu trebuie să și-o îngăduie adesea. De pildă: te poți ruga cu o jumătate a rugăciunii până la prânz, iar cu cealaltă – după prânz. Punând opreliște asupra schimbări dese a jumătăților, Preacuviosul Grigorie Sinaitul spune: Nu prind rădăcină pomii care sunt resădiți adesea dintr-o parte în alta.”
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Călăuza rugătoare. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice, Editura Sophia)