De multe ori simțim că ne-a scos Dumnezeu dintr-o încercare, boală, tulburare, patimă foarte grea, iar după ce scăpăm, uităm să-I mulțumim prin faptele noastre de zi cu zi și mai ales prin rugăciune. Noi uităm că prin rugăciune putem vorbi direct cu Dumnezeu, Părintele nostru ceresc, Care este gata să ne răspundă și să ne ajute în clipe de grea încercare.
Sfântul Macarie cel Mare ne îndeamnă să încheiem fiecare rugăciune cu aceste cuvinte: „Fie voia Ta, Doamne, pentru că Tu știi mai bine decât mine ceea ce este bun și folositor pentru mine”.
Rugăciunea este una dintre datoriile fundamentale ale creștinului. De aceea, Sfântul Pavel, adresându-se tesalonicenilor, le spune: „Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5, 17). Rugăciunea este o conlucrare tainică a sufletului cu harul dumnezeiesc.
Viețuirea în rugăciune întărește credința în prezența și în existența lui Dumnezeu. După cum cel ce a văzut lumina poate fi convins de existența ei, tot așa, pentru cel ce se roagă, Dumnezeu este o realitate pe care n-o mai poate întuneca norul îndoielii.
Pr. prof. Philip LeMasters ne spune: „A te ruga cu adevărat înseamnă a sta cu mintea în inimă în prezența Domnului, adică a fi pe deplin deschis lui Hristos, fiind în comuniune cu El din adâncurile ființei noastre. Sfântul Apostol Pavel scrie că Duhul Sfânt ne învață cum să ne rugăm, cu suspine prea adânci pentru a le exprima în cuvinte (Romani 8, 26). Ca să spun adevărul, nu mă aflu încă acolo, nici pe departe. Am nevoie de cuvinte în rugăciune pentru a nu-mi lăsa mintea să rătăcească. De aceea cuvintele simple ale Rugăciunii lui Iisus sunt atât de iubite în Ortodoxie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.
Rugându-ne cu credință, devenim mai buni, mai înțelegători, mai umani. Gândurile se înalță, inimile se purifică, ne simțim împăcați și experiem o binefăcătoare pace care se așază între noi. Prin rugăciune dobândim ajutorul lui Dumnezeu, Care alungă duhurile rele și risipește gândurile necurate.
Prin ceasurile de rugăciune și meditație duhovnicească ne întâlnim cu Dumnezeu, bolile ni se vindecă și păcatele ne sunt iertate. Rugându-ne regulat, avem posibilitatea să primim de la Dumnezeu nenumărate daruri și binecuvântări.
Părintele Cleopa ne îndeamnă „să ne rugăm pentru întărirea dreptei credințe și a unității creștine în lume. Să ne rugăm cu credință pentru cei bolnavi care suferă greu și așteaptă rugăciunea și mângâierea noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toți oamenii, iar pentru credința și dragostea noastră îi va milui Dumnezeu.
umnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de oameni va primi rugăciunea și credința noastră, va intra în casele și-n inimile noastre, va întări credința și pacea în lume, va vindeca și va alina suferințele noastre sufletești și trupești, va binecuvânta pământul cu ploaie timpurie și târzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta și nouă păcatele și va mântui în dar sufletele noastre”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)





