Rugăciunea întâi a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel ce împreună veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pentru multă bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat trup și Te-ai răstignit, și Te-ai jertfit pentru noi cei nemulțumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată din păcat, Însuși Împărate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine și ascultă graiurile mele, că am greșit Doamne; greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale. Și Tu, Doamne, fără răutate fiind, fiind îndelung răbdător și mult milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul așteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiești pierderea oamenilor: „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că n-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dat fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul. Ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine; primește-mă deci și pe mine Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și pe tâlharul, ca pe vameșul și pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele cel ce ridici păcatele lumii și tămăduiești neputințele oamenilor.