Părinții cei duhovnicești ne îndeamnă să folosim mai ales rugăciunea aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul și au dat și o rânduială în privința aceasta.
Pe mine m-a învățat Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, în 1942, cum să fac această rugăciune, lipind-o de respirație. Și anume a zis așa: să spun cu mintea – deci cu cuvântul gândit – „Doamne” între respirații; concomitent cu inspirarea, deci trăgând aerul în piept, să zic: „Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu”, și expirând, dând afară aerul din piept, să zic: „miluiește-mă pe mine păcătosul”. Aceasta nu e o condiție necesară pentru mântuire, adică acela care zice pe respirație se mântuiește, și cel care zice altfel nu se mântuiește.
Important e să fii angajat în rugăciunea aceasta, în metoda aceasta de curățire a sufletului. Bineînțeles că lucrul acesta nu trebuie să-l facă cineva care este angajat în alte lucrări în care e solicitată mintea.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 131)



