Rugăciunea în viața creștinului

Un loc fundamental în viețuirea noastră creștină îl ocupă rugăciunea. Ea este modul în care dialogăm cu Dumnezeu. În acest sens Tomáš Špidlík precizează: „Rugăciunea este o înălțare a minții spre Dumnezeu, o cerere adresată lui Dumnezeu, un dialog cu Dumnezeu”.
Pentru a ne manifesta iubirea față de Dumnezeu trebuie să intrăm în dialog cu El și acest lucru îl facem prin intermediul rugăciunii. Pentru că ea este respirația noastră duhovnicească prin care ne manifestăm plenar starea de comuniune cu Dumnezeu.
Arhimandritul Zaharia Zaharou ne învață: „Rugăciunea este rodul iubirii. Dacă ne rugăm, înseamnă că Îl iubim pe Dumnezeu. Și, desigur, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, atunci cu siguranță că ne vom ruga”.
Modul în care ne rugăm este definitoriu pentru existența noastră spirituală, mai ales dacă noi conștientizăm că pe lângă trup avem și suflet. Dacă înțelegem acest lucru, atunci în mod sigur vom conștientiza că hrana sufletului este rugăciunea.
Prin rugăciune aducem laudă lui Dumnezeu și-L preamărim urmând îndemnul psalmistului: „Toată suflarea să-L laude pe Domnul!” (Psalmul 150, 6). Totodată, prin ea noi mulțumim lui Dumnezeu, arătându-ne recunoștința pentru toate darurile și binefacerile primite de la El.
Cel mai des ne rugăm Bunului Dumnezeu când avem nevoie de ajutorul Lui și atunci cerem cu stăruință cele de folos pentru sufletele și trupurile noastre. De multe ori în rugăciunile noastre mijlocim și pentru semenii noștri, lucru care ar fi bine să-l facem cât de des putem.
Când ne rugăm, trebuie să o facem cu toată ființa noastră, cu smerenie și încredere în Dumnezeu. E important să stăruim în rugăciune și să o rostim în numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că El ne-a spus: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da” (Ioan 16, 23).
Sfântul Nicodim Aghioritul ne îndeamnă să chemăm numele lui Iisus când ne rugăm: „Iisus să fie dulcea lucrare a inimii tale; Iisus să fie desfătarea limbii tale; Iisus să fie răsuflarea ta; și nicicând să nu te saturi chemându-L pe Iisus. Fiindcă din această neîncetată și prea dulce pomenire a lui Iisus se vor sădi, vor crește și se vor face pomi mari în inima ta cele trei mari virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea”.
Pentru noi, creștinii ortodocși, cea mai apropiată rugăciune de inima noastră este cea în care rostim numele Mântuitorului și rugându-ne spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)