Rugăciunea este mărgăritarul sufletului

„Și după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. Și era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis deci către El frații Lui: Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici frații Lui nu credeau în El. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceți-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce frații Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și cârtire multă era despre El în mulțime; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față. (Ioan 7, 1-13)
Morala creștină este superioară eticii sau principiilor umaniste
Mulți resping învățăturile Domnului Iisus Hristos din motive de conștiință, deoarece sunt împovărați cu multe păcate. Viața lor are multe umbre și lucruri care din punct de vedere moral sunt condamnabile. Morala creștină are la bază poruncile divine ale Domnului Hristos. Morala creștină este superioară eticii sau principiilor umaniste. Astfel, din reflex privim cu superioritate sau chiar respingem pe Domnul Hristos și învățăturile Sale și ne amăgim cu impresia că suntem liberi și dispunem cum dorim de viața noastră. Fiecare își face propria părere despre cum ar vrea să fie Dumnezeu, despre ceea ce este sau nu este păcat. Unii afirmă că învățăturile creștine nu ar mai fi aplicabile omului modern. Dar cei de astăzi nu au și ei nevoie de stâlpii moralității și ai normalității? Și în „secolul vitezei și al lumii“ avem nevoie de puțină tihnă la umbra Crucii și de un bob de lumină din Hristos – Lumina lumii. Rugăciunea este mărgăritarul sufletului, iar credința în Dumnezeu este roua inimii.
(Pr. Dumitru PĂDURARU)