Rugăciunea Domnească – „Tatăl Nostru”

Rugăciunea domnească sau „Tatăl nostru” este cea mai de seamă dintre toate rugăciunile creștinilor, modelul desăvârșit de rugăciune, fiind alcătuită de însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Iată textul acestei rugăciuni:
„Tatăl nostru, Care ești în ceruri,
Sfințească-se numele Tău;
Vie împărăția Ta;
Facă-se voia Ta, precum în cer
așa și pre pământ.
Pâinea noastră cea spre ființă
Dă-ne-o nouă astăzi;
Și ne iartă nouă greșelile noastre,
Precum și noi iertăm greșiților noștri;
Și nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
Acum și pururea și în vecii, vecilor.
Amin!” (Matei 6, 9-13).
1. Care este originea rugăciunii Tatăl nostru?
Originea acestei rugăciuni este dumnezeiască, fiind alcătuită de Dumnezeu-Fiul, la rugămintea unuia dintre Apostoli: „Doamne, învață-ne și pe noi să ne rugăm” (Lc. 11, 1). Când rostim Tatăl nostru, grăim înseși cuvintele Mântuitorului, rugându-ne cu adevărat în numele Său; de aceea se numește Rugăciune Domnească.
2. Din câte părți este alcătuită Rugăciunea Domnească?
Rugăciunea Domneasca este formată din trei părți: chemare, șapte cereri și încheiere.
Prin chemarea „Tatăl nostru care ești în ceruri” ne adresăm lui Dumnezeu numindu-L Tată, pentru că El ne-a creat, după chipul Său, și are grijă de noi. Dumnezeu însuși ne-a învrednicit să fim fiii Săi adoptivi prin întruparea Fiului Său. Spunem „Tatăl nostru” și nu „Tatăl meu” pentru că dorim înfrățirea tuturor oamenilor ca fii ai aceluiași Dumnezeu. Cuvintele „Care ești în ceruri” ne învață că Dumnezeu este mai presus de tot ce este pământesc, iar noi, ca fii, trebuie să tindem către înălțimea desăvârșirii aici pe pământ pentru a dobândi fericirea cerească.
3. Care este prima cerere?
Prima cerere „Sfințească-se numele Tău” înseamnă că ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea puterea sufletească să-L preaslăvim, adică să sfințim numele Lui așa cum este sfințit în cer de îngeri. Îi sfințim numele printr-o viață virtuoasă, păzind neclintit învățăturile dreptei credințe și poruncile Lui (Mt. 28, 20 ; In. 5, 23).
4. Care este a doua cerere?
A doua cerere este „Vie Împărăția Ta”. Ne rugăm aici pentru că Biserica sau Împărăția lui Dumnezeu să se întindă peste tot pământul; că Împărăția cea nevăzută a harului dumnezeiesc să stăpânească în inimile noastre; ca să devenim fii ai Împărăției lui Dumnezeu, și să fim părtași ai împărăției de veci. Îi cerem să sălășluiască în inimile tuturor oamenilor dreptatea, pacea, iubirea, bunătatea și iertarea. (Rom. 14, 17, 19).
5. Care este a treia cerere?
A treia cerere este „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ”. Prin ea cerem Tatălui ceresc ajutorul harului Său ca să împlinim pe pământ voia Sa, așa cum o împlinesc îngerii din ceruri. Voia lui Dumnezeu este exprimată în poruncile Sale, cuprinse în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, și predicate de Biserica noastră. Sfântul Pavel ne spune că voia lui Dumnezeu este să ne sfințim trupul și sufletul, să nu nedreptățim și să nu disprețuim pe frații noștri, să fim cu respect și pentru cei dinafară de Biserică (I Tes. 4, 1-12).
6. Care este a patra cerere ?
A patra cerere este „Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o noua astăzi”. Prin ea, rugam pe Dumnezeu sa ne dea tot ceea ce este de trebuința sufletului și trupului. Ne rugăm, deci, pentru luminarea minții prin harul Său, pentru buna îndrumare a inimii și întărirea voinței, pentru sănătate, hrana trupească și pentru tot ceea ce este de trebuință în viața de toate zilele. Cerem „pâine” și nu celelalte bunuri, deoarece pâinea reprezintă hrana de căpetenie pentru viețuirea noastră, adică „spre ființă”. Nu cerem pâine fără muncă și osteneală, ci rugăm pe Dumnezeu ca la munca noastră să adauge milă și binecuvântarea Sa.
7. Care este a cincea cerere?
A cincea cerere este „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Rugăm aici pe Dumnezeu să ne ierte greșelile noastre, dar făgăduim să iertăm și noi celor ce ne greșesc, căci iertarea noastră trebuie să premeargă iertării pe care o cerem Domnului. Dacă toți oamenii ar ierta unii altora când greșesc, atunci ar fi pace și armonie între toți, n-ar mai fi certuri, procese, războaie etc. Însuși Mântuitorul ne spune să iertăm „de șaptezeci de ori câte șapte” (Mt. 18, 21-22).
8. Care este a șasea cerere?
A șasea cerere este „Și nu ne duce pe noi în ispită”. Prin ea rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de ispite, adică de îndemnurile la rău care duc la păcat, și în același timp, să ne acorde ajutorul Său ca să le biruim atunci când ele ne bântuie. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni (Iacov 1, 13); toate ispitele vin de la diavol. Dumnezeu îngăduie ispitele pentru a pune la încercare credința noastră față de El și pentru ca să ne dovedim adevărați membri ai Bisericii luptătoare, adică a celei de pe pământ. Când nu poate ocoli ispitele, credinciosul trebuie să li se împotrivească cu tărie, fiind încredințat și Dumnezeu nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre și ca, odată cu ispitele, Domnul ne va da și ajutorul lor pentru a scăpa de ele. (I Cor. 10, 13).
9. Care este a șaptea cerere?
A șaptea cerere este „Ci ne izbăvește de cel rău”. Rugăm aici pe Dumnezeu să ne scape de tot ceea ce este rău și vătămător sufletului nostru, că: păcatul, diavolul și muncile iadului, ca și alte suferințe.
10. Care este încheierea Rugăciunii Domnești?
Tatăl nostru se încheie cu cuvintele „Că a Ta este Împărăția și puterea și mărirea, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin !”, pe care o rostește preotul. Se referă la Dumnezeu și la puterea Sa nemărginită, fiind și mărturisirea dreptei credințe a credinciosului și o formulă de preamărire adresată lui Dumnezeu (Rom. 9, 5; 11).
Biserica întrebuințează din vechime Rugăciunea Domnească la Sfânta Liturghie, precum și la toate sfintele slujbe, fiindcă ea cuprinde tot ceea ce trebuie să cuprindă o rugăciune. Tot creștinul care are o credință puternică trebuie să știe această rugăciune și să o rostească în toate împrejurările vieții sale.