Rugăciunea contemplativă

Aceasta este rugăciunea duhovnicească și pe aceasta a avut-o Sfântul Apostol Pavel, că ea este mai presus de hotarele rugăciunii, ea se numește vedere duhovnicească și aceasta îl face pe om să zică precum Pavel: “În trup sau afară de trup, Dumnezeu știe”. A fost răpit la al treilea cer, dar nu știa. Mintea este luată în vremea acestei rugăciuni de catre Sfânta Treime și este dusă în cele mai înalte contemplații în Rai din mila lui Dumnezeu, ea nu mai are lucrarea ei. Aceasta este rugăciunea duhovnicească, de care spune Sfântul Isaac Sirul: “Dacă ajunge unul din neam în neam!” Sfântul Macarie ne îndeamnă: “Știu omule, că nu știi să te rogi, îți dau un sfat, care? Roagă-te cum poți tu, dar roagă-te adeseori (des), căci, din rugăciunea deasă se naște rugăciunea de calitate”. Dacă omul se roagă des, chiar de nu știe cum, Dumnezeu face cu el ca și cu un copil, Dumnezeu vine cu harul Lui în inima și cu fierbințeala Lui și mintea începe cu mare foc să cugete la judecată, la moarte, la Dumnezeu, la iad și gustând din această rugăciune curată trece iar la rugăciunea risipită. Dar, sufletul gustând câte puțin din rugăciunea cea adevărată, zice, da, aceasta-i rugăciunea! Nu-i de ajuns că te-ai rugat 4 ceasuri, ci trebuie să ajungi la rugăciunea cea curată a inimii. Erau aici călugări mari, care știau Psaltirea pe de rost, dar din gura lor nu auzeai decât: “Blagoslovește părinte!” și atât, le plăcea toata ziua să vorbească cu Domnul. Dumnezeu dă omului câte o linguriță de rugăciune curată pentru a-i prinde gustul și apoi omul începe să se roage mai des. Zice Sfântul Isaac Sirul: “Cel ce a simțit dulceața rugăciunii va fugi de glonte ca un asin sălbatic”. De ce ? Ca să vorbească cu Hristos, vorbește cu Dumnezeu multe și cu oamenii puține. Și noi când ne rugăm trebuie să ne ferim de oameni, să vorbim cu Dumnezeu mult și cu oamenii puțin, aceasta-i rugăciunea plăcută lui Hristos.
(Extras din Pelerinul Român 1992, de Arhimandrit CLEOPA ILIE)