Șt. O. Iosif
Doamne către tine-ndrept
Astăzi ruga mea umilă!
Iartă celuia nedrept:
De la tronul tău aștept
Cel din urmă semn de milă…
Ca un demon cad învins,
Fulgerat de suferință.
În genunchi, cu graiul stins
Și cu sufletul cuprins
De obidă și căință;
Dornic brațele-mi întind
Către cerurile tale:
Valurile mă cuprind,
Inima mi-o simt murind
De nețărmurită jale;
Și pre tine te mai chem:
Doamne tu ești sfânt și mare!
Mântuie-mă de blestem….
Către tine plâng și gem:
Îndurare!
Psalm
Tudor Arghezi
Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar și cu frunziș
Țepos și aspru-n îndârjire vie.
Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine și să zboare
Prin umbra mea de fum.
Aștept crâmpeie mici de gingășie,
Cântece mici de vrăbii și lăstun
Să mi se dea și mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.
Nu am nectare roze de dulceață,
Nici prin aroma primei agurizi,
Și prins adânc între vecii și ceață,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.
Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin și se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare
Și te slujesc; dar, Doamne, până când?
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Și de-a rodi metale doar, pătruns
De grelele porunci și-nvățăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de-ajuns.
În rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Și să muncesc din rădăcini și sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger.
Să bată alb din aripă la lună,
Să-mi dea din nou povața ta mai bună.
