Sfânta Scriptură ne spune că Mântuitorul a intrat o dată în casa prietenului său Lazăr, pe care l-a înviat din morți. Acesta avea două surori, pe Marta și Maria. Marta, văzând că vine Iisus în casă s-a apucat să aranjeze totul prin casă, să gătească cele de trebuință pentru un asemenea oaspete ales.
În schimb Maria stătea lângă Iisus și-l asculta cu bucurie.
Până într-atât se legase Marta de treburile casei încât, mâhnită că Maria nu o ajută, a venit la Iisus și L-a rugat să o trimită pe Maria să o ajute și să nu o lase singură cu tot lucrul.
Iisus însă I-a răspuns blând „Marta, Marta, te grijești și spre multe te silești. Ci un lucru își trebuiește. Maria însă partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la dânsa ( Luca 10, 38 – 42)
Ne întrebăm noi, a certat-o Iisus pe Marta? Nu.
Ea era o femeie vrednică, dar îi mai trebuia ceva ca să dea valoare netrecătoare vredniciei ei. Și aceasta era rugăciunea.
Să lucrezi și să împlinești toate cele ce îți cere datoria ta de om, de soție, de mamă, de tată, dar să nu uiți că ești mai mult decât pământ; să nu uiți că ai un suflet, pe care să-l îngrijești și să-l aperi de moartea cea veșnică.
Să ai puterea ca să dezlegi în vremea rugăciunii, mintea și mâinile de la lucru și să le îndrepți spre Dumnezeu.
– „O zi în curțile tale, Doamne, mai bună este decât o mie departe de tine”
Un scriitor creștin, aproape de zilele noastre, se pregătea să meargă duminică la biserică. Ai casei i-au spus: „Nu vezi că e timp urât afară, e ploaie și frig. Rămâi mai bine acasă astăzi”. La aceste cuvinte bătrânul scriitor a răspuns: „Dacă cineva dintre voi ar câștiga o sumă mare de bani și azi ar fi ultima zi pentru ridicarea ei, nu s-ar duce să ridice banii, oricum ar fi timpul?”.
– „Pentru mine, a adăugat el, nu este aur în lume cu care să poată fi apreciată Sfânta Liturghie și binefacerile ce mi le aduce ea”.
Desigur, viața oamenilor de la orașe are nevoie, mai ales în zi de sărbătoare, de ieșire în aer liber, de excursii și de mișcare multă. Aceasta o cere sănătatea trupului. Și este foarte bine să ne îngrijim de ea.
Dar creștinul adevărat, care îl preamărește pe Dumnezeu în mijlocul naturii, nu uita să meargă câteva clipe și în biserică, să-și învioreze și să-și întărească sufletul pentru lupta vieții.
Ori de câte ori ne aflăm în biserică și luăm parte cu evlavie la Sfânta Liturghie avem prilejul duhovnicesc de a ne înălța prin rugăciuni către Dumnezeu și de a privi înapoi spre obârșia noastră, precum și de a privi înainte spre chemarea noastră la mântuire.
Una din învățăturile ce le putem primi de la Sfânta Liturghie este aceasta: suntem de la Dumnezeu și ne întoarcem la Dumnezeu. Pentru aceea auzim în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii îndemnul: „Sus să avem inimile”.
Să venim deci la Hristos cu sufletul slobod de grijile și ispitele lumii și să-l rugăm ca Psalmistul, zicând: „Inima curată zidește întru mine, Dumnezeule” (Ps.50) și cu „duh stăpânitor să ne întărească, ca să lăudăm pe Sfânta Treime”.
Drept aceea, să iubim lăcașul Domnului, să cercetăm dumnezeieștile slujbe ce se săvârșesc în el și să ne împărtășim cu darurile ce ne vin de la sfântul altar.
Și împreuna cu Psalmistul să mărturisim din adâncul sufletului „O zi în curțile tale, Doamne, mai bună este decât o mie departe de tine” (Ps. 83, 11). (www.crestinismortodox.ro)
