Cu de lacrimi gene ude, înalț ruga Domnului:
Sufletul păzește-mi, Doamne, în tot ceasul somnului;
Gânduri ce mă tulbur, cu al Tău Duh înfrânge-le;
Trupului meu dă-i odihnă; răcorește-mi sângele;
Somn ușor să mă surprindă, să dorm lin ca florile,
Și cu inima curată să mă scoale zorile;
Rugăciune să-nalț spre Tine și să-Ți cânt poruncile,
Precum cântă ciocârlia peste toate luncile;
Să pornesc la munca sfântă cum pornesc albinele,
Să pot umple, ca și ele, fagurii cu binele,
Și Să te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii,
Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toți îngerii!
(Vasile Militaru)