Vreau, Maică Preacurată,
Povestea ta să fie
În grai cinstit lucrată
Ca lâna dintr-o ie.
Și ca să-ți țes chilimul
Mă ține tu de mâni.
Mă-nvețe heruvimul
Colinda din bătrâni.
Fă-mi graiul bun ca oul
Încondeiat de Paște,
Blagoslovit ca boul
Când Domnul meu se naște.
Strălucitor cuvântul
Mi-l fă cum e la noi
Lumina pe pământul
Cu plopi și dealuri moi.
Înalță-mi vorba bine:
Troiță la răscruce –
Drumețul să se-nchine
De vine ori se duce;
O limpezește-n râul
Ce râde sub arini,
O-ncinge strâns cu brâul
Durerii de creștin.
Dă-mi mie, păcătosul,
Un suflet de beteală,
Să-ți dea și el prinosul
Lui sfânt în zugrăveală –
Să fiu ca iconarul,
De nimeni cunoscut.
Nu-mi trebuie slavă Harul
Ți-l cer: – Am început.
(sursa: www.lacasuriliterare.com)
