Rudele sărace ale gintei latine

Românii bejeniți în statele latine din UE sunt percepuți, în cel mai bun caz, drept rude sărace și inoportune, iar succesul integrării lor depinde, în mare măsură, și de politicile adoptate de fiecare stat gazdă în parte.
În mod normal, migrația românească s-a orientat, cu predilecție, spre zonele unde limba era cât de cât accesibilă. Nu e de mirare că Italia, Spania sau Franța au devenit destinații preferate.
Franța s-a confruntat cu ceea ce se întâmplă acum în Italia încă din 2000-2002, când romii invadaseră Parisul și Lyonul, fiind ubicui în stațiile de metrou sau pe lângă obiectivele turistice, agasând trecătorii cu insistența lor. Ulterior, românii au devenit cunoscuți în presa din Hexagon din cauza micii infracționalități, „specialitatea” lor fiind distrugerea parcometrelor.
Cu toate acestea, Franța a reușit să gestioneze situația, autoritățile luând măsuri drastice în privința îndepărtării imigranților, motivate tot de situația alarmantă a unora dintre compatrioții noștri.
Salutată de unii francezi, măsura a fost însă contestată puternic de alții.
Comparativ cu Italia, decretul emis de guvernul francez a fost gestionat în liniște, romii fiind trimiși acasă cu acceptul lor, după ce au primit o sumă de bani.
În schimb, italienii par depășiți de situație. În primul rând, ei nu au reușit să monitorizeze situația românilor aflați în Italia. De exemplu, faptele de natură penală comise de aceștia nu au fost centralizate, fiind selectiv și, de multe ori, trunchiat prezentate de mass-media.
Italia, isterizată
Institutul Național de Statistică din Italia susține că numărul total al cetățenilor români aflați în Italia este dificil de furnizat în acest moment, întrucât evidența lor nu mai este ținută de Ministerul de Interne, ci a trecut la autoritățile locale.
Cazul Nicolae Romulus Mailat, care a isterizat societatea italiană, reprezintă numai vârful aisbergului, el fiind precedat de o serie de articole despre infracționalitatea românilor. Pe acest fond, exploatarea mediatică a dosarului Mailat, livrat spectaculos, a inflamat opinia publică obligând autoritățile să reacționeze prin emiterea unui decret-lege de îndepărtare a imigranților nedoriți.
Probabil, italienii nu au nimic cu imigranții – fie ei români, marocani sau albanezi – care lucrează și încearcă să-și facă o viață mai bună, însă, la fel ca și românii, strâmbă din nas atunci când mizeria făcută de străini nu este strânsă.
În urma scandalului generat de cazul Mailat, televiziunile din Italia au relatat, obsesiv, povești ale unor familii de romi, care păreau că vorbesc mai corect limba italiană, decât pe cea a țării ai cărei cetățeni sunt și asta pentru că locuiesc de foarte mulți ani în Peninsulă.
După câteva zile petrecute în Peninsulă, impresia este că majoritatea italienilor sunt prietenoși și exuberanți și nu sunt reticienți atunci când un turist român le cere ajutor, unii dintre ei fiind chiar curioși să afle detalii despre România, nivelul de trai sau locuri de vizitat.
Există, este adevărat, și reversul medaliei: excesele românilor se întâlnesc, uneori, cu excesele italienilor. Nu mai târziu de duminică, doi tineri români au fost înjunghiați în apropierea orașului italian Torino, sporind astfel statistica neagră a incidentelor în care românii devin victime.
Pe de altă parte, nu trebuie ignorată responsabilitatea autorităților de la București.
Rămâne ca fiecare dintre noi să învețe ceva din acest episod trist. Altfel riscăm să devenim, cu toții, „barbarii” gintei latine.