Nr. 1249 15 mart. Nr. 1249 „Peste fila nescrisă: numai tu și cireșul/ stoluri de grauri fumegând în neștire/ și mașina de scris prin văzduh presurând/ sufletul tău ca un abur subțire,/ creanga freamătă vie și-o auzi respirând/ tot în sângele tău ca o taină mocnindă/… 15 mart. Nr. 1249
Nr. 1249 14 mart. Nr. 1249 „Pe-o pajiște-nflorită, în zi de primăvară,/Un cal cu mândră coamă păștea în libertate./ Și nu voia să-mpartă cu nici un animal/ Pășunea unde el se ospăta/ (credea că pajiștea îi aparține numai lui)./ Venea pe-acolo deseori, fricoasă, o cerboaică,/ Ce… 14 mart. Nr. 1249
Nr. 1248 13 mart. Nr. 1248 „Un cerb cu coarne lungi, de arșiță-nsetat,/ Se adăpa-ntr-un lac cu unde liniștite;/ Zărind în apa clară chipul său/ L-au întristat amarnic picoarele-i subțiri…/ Noroc de singura-i mândrie: falnicele coarne!/ dar Nemesis veni atunci în luminiș de codru,/ Cea care… 13 mart. Nr. 1248
Nr. 1247 12 mart. Nr. 1247 „Era un parc la margine de lume./ Unde colinda când o termina,/ Bătrânul Moș Crăciun fără de nume/În acest loc adesea poposea.// El singur sta pe-o bancă de zăpadă,/ Păzită de doi cerbi cu coarne-n vânt,/ Și-n preajma lui prindeau… 12 mart. Nr. 1247
Nr. 1246 11 mart. Nr. 1246 „Luceferi ard pe mare și nu mai sunt Sirene!// Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,/ Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin, / Prin valuri legănate să le vedem cum vin./ Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea/Tritonilor… 11 mart. Nr. 1246
Nr. 1245 10 mart. Nr. 1245 „Fug cerbii vineți, cerbii, în nesfârșitul azi,/ goniți din munții singuri chemărilor furtunii…/ destul fumarăm gerul cădelnițând prin brazi.// Zadarnic printre crenge tâșnește din buștean/ privirea înghețată, cu apele-nghețate,/ o să ghicească cerbii când palizi vor străbate/ câmpia mărginită de… 10 mart. Nr. 1245
Nr.1244 8 mart. Nr.1244 // Îl trăgeau de pleoapele deschise,/ Coarnele i le priveau atent,/Însă cerbul rătăcit murise/ Ca un trist și simplu monument.// Mai voia să-și zmulgă glezna parcă/ Dintre-atâția curioși mărunți,/ Și-n pădurea lui să se întoarcă/ La cerboaica lui de sus… 8 mart. Nr.1244
Nr. 1243 7 mart. Nr. 1243 „L-a luat un viscol din pădure,/ L-a luat din munții uriași,/ L-a luat din luminișuri pure/ Și l-a azvârlit într-un oraș.// Cerbul rătăcea printre vitrine,/ Se uita la lume ca la lup,/ Și simțea pierduții munți în sine/ Și pășunele-i… 7 mart. Nr. 1243
Nr. 1242 6 mart. Nr. 1242 „Când ninge-ntâi, un cerb din munți coboară/ până-n livada mea cu înstelări,/I-s ochii încărcați de depărtări/ și de poieni cu limpezimi de seară.// Îi ies în drum. Adulmecând din nări/ își pleacă fruntea în ninsoarea rară/ să-i număr anii-n raze…… 6 mart. Nr. 1242
Nr. 1241 5 mart. Nr. 1241 „Lumânarea-și arde rodul/ într-un cort dinspre Carpați/ făurește voievodul/ carte către împărați// Tremură-n lumina moale/ pe pereții cei săraci/ umbra trupului în zale/ trup frumos ca un copaci// Plini de ambră și rășină/ pe un trunchi de brad trudesc/ grămăticul… 5 mart. Nr. 1241
Nr. 1240 4 mart. Nr. 1240 „Se oglindea un cerb în iaz,/ Înfumurat, dar cu necaz./ La niște coarne mândre și mărețe/ Răspund niște picioare, niște bețe./ Ce cap și ce copită!/ Împărechierea e nepotrivită.// Sus, ramurile se lovesc de cer și curcubeie,/ Și, dedesubt, de-abia… 4 mart. Nr. 1240
Nr. 1239 3 mart. Nr. 1239 „Cerbul cobora șchiopătând din păduri/ pe fâneața ninsă; și-n urmă/ sângele rănilor părea că scurmă/ omătul cel alb și pur.// Câteva flăcări cenușii au zvâcnit/ neîndrăznind, lângă-un gard de livadă./ Trei vulturi se roteau pe deasupra, să vadă/ cade, nu… 3 mart. Nr. 1239
Nr. 1238 1 mart. Nr. 1238 „Ca o săgeată împlântată-n scut,/ vibrează cerbul, sus pe culmi sihastre./ Alături, îmbăiată în dezastre,/ stă umbra întâlnită la păscut.// Pulsează leneș apele albastre/sub tâmpla lui. Văzduhu-i abătut./ Și – iată frigul ce l-a străbătut/ când scormonea cu coarnele prin… 1 mart. Nr. 1238
Nr. 1237 29 feb. Nr. 1237 „Un corb tăcut și visător,/ Ca-ntr-un preacunoscut desen,/Stătea pe-o creangă în decor,/ Ca-n fabula lui La Fontaine.// Zărindu-l, vulpea cea vicleană,/ Crezând că-i tot cu cașcaval,/ Și-n gând cu vechea ei capcană,/ Îi zise-n stilul personal:// – Ce pene negre… 29 feb. Nr. 1237
Nr. 1236 28 feb. Nr. 1236 „Vulpea, de rugină,/ Cu mersul temut,/ În dâmb de lumină,/ De vânturi cernut,/ Pași ușori a scris,/ Ca flori de cais.// Stolul de mierlițe,/ Prin ninsoarea nouă,/ Săreau cruciulițe,/ Câte două-două,/ De-a lungul zăpezii,/ În poala livezii…// Nici că mai… 28 feb. Nr. 1236
Nr. 1235 27 feb. Nr. 1235 „Vulpoiul vrând să fie amfitrionul bun;/ Pofti-ntr-o zi pe barză, la dânsul la dejun./ Meniu bogat n-avea să fie:/ (Cum să renunțe la economie?)/ O simplă supă într-o farfurie./ Cu ciocu-i lung și ascuțit,/ Zadarnic barza s-a trudit/ Să i-a… 27 feb. Nr. 1235
Nr. 1234 26 feb. Nr. 1234 „O vulpe, zic, gasconă, dar alții spun normandă,/ De foame amețită, văzu, ca pe-o ofrandă,/ Ciorchini de struguri pe un vrej de vie,/ Cu o culoare rubinie,/ Ce copți păreau să fie./ Stimabila i-ar fi păpat, neîndoios, cu poftă mare,/… 26 feb. Nr. 1234
Nr. 1233 25 feb. Nr. 1233 Pe când pleda odată-n Samos un proces/ Al unui demnitar, de-acolo izgonit,/ Și care se-ntâmpla să fie putred de bogat,/ Esop a povestit o fabulă frumoasă:/Trecând înot un râu cu unde repezi, vulpea/ De valurile furioase a fost târâtă/ Într-o… 25 feb. Nr. 1233
Nr. 1232 23 feb. Nr. 1232 „Șchiopătase pân’ la vizuină,/ C-un picior zdrobit./ Lângă gura ei s-a-ncolăcit/ Și-n omăt, c-o horbotă de sânge fină,/ Chipul prins de somn și-a zugrăvit.// Larma-mpușcăturii roșii stăruise,/ Codrul i se legăna-n priviri,/ Pletos, vântul printre ramuri se iuțise,/ Risipind grăunțele-i… 23 feb. Nr. 1232
Nr. 1231 22 feb. Nr. 1231 Când ții măgulitoare cuvinte să primești,/ Vei și avea îndată prilej să te căiești.// Un caș furase corbul de undeva, pitit,/Și, dornic să-l mănânce, pe-o creangă s-a oprit./ Zărindu-l, coana vulpe porni să dea cu gura:/ „O, corbule, ce pene… 22 feb. Nr. 1231
Nr. 1230 21 feb. Nr. 1230 „Într-un codru-ncărunțit,/ vrednice din cale-afară,/ vulpile s-au întâlnit/ într-o strașnică plenară.// Și-n discuții de durată/ s-a ajuns să se constate/ cum că neamul lor se-arată/ cel mai hâtru dintre toate./ Ba o vulpe mai căruntă/ susținea că-s altruiști/ și că… 21 feb. Nr. 1230
Nr. 1229 20 feb. Nr. 1229 „O vulpe mai în vârstă, cu viclenii deprinsă,/ Adulmecând, cu limba scoasă,/ Și puii de găină și iepurii de casă,/ Odată, într-o cursă se pomeni că-i prinsă./ Norocul intervine și-o scapă din strâmtoare,/ Dar i-a rămas acolo, drept gaj, stufoasa… 20 feb. Nr. 1229
Nr. 1228 19 feb. Nr. 1228 Să nu faci rău vreodată în viață nimănui;/ Dar la jigniri răspunde-i aidoma oricui.// Se zice că o vulpe l-ar fi poftit să vină/ Pe cocostârc la dânsa, ca invitat la cină,/ Și i-a servit fiertura în taler, într-adins./ De… 19 feb. Nr. 1228
Nr. 1227 18 feb. Nr. 1227 „– Da, vulpea-i moartă! Spune lupul./ – De unde știți? Un iepure-l întreabă/ – Păi uită-te la ea, nu vezi că trupul/ E țeapăn și nu mișcă nici o labă?// – Eu unul socotesc că se preface/ – Ba, dragul… 18 feb. Nr. 1227
Nr. 1226 16 feb. Nr. 1226 Bălțată, o panteră umbla încòlo-ncoace,/ Fălindu-se prin gloata atâtor dobitoace./ I se părură leii de plâns de astă-dată/ Că nu aveau o blană pestriță și tărcată/ Și, cu dispreț privindu-i, în jur, pe fiecare,/ Se socotea că este doar ea… 16 feb. Nr. 1226
Nr. 1225 15 feb. Nr. 1225 Când un viclean, din nebăgare de seamă, se trezește-n leasă,/ Nu stă pe gânduri, din capcană, pe seama altuia să iasă./ O vulpe, hoinărind cam șuie, căzuse într-un puț de țară/ Și ghizdurile, prea înalte, n-o mai lăsau să iasă-afară./… 15 feb. Nr. 1225
Nr. 1224 14 feb. Nr. 1224 O găină și o vulpe s-au unit cu mult avânt,/Să cultive împreună o bucată de pământ./ –„Adu, soro tu sămânța, zise vulpea spre găină,/ Că eu am s-o semăn iute, fiindcă sunt mai gospodină.”/ Și fără să piardă vremea, găina… 14 feb. Nr. 1224
Nr. 1223 13 feb. Nr. 1223 Pe creanga lui, părând că dormitează,/ Cocoșul cel isteț, mereu veghează./ – „Frăție, zise vulpea, pregătindu-și glasul:/ sunt fericită c-a venit și ceasul/ cel jinduit de la o vreme-ncoace/ să fie pace între dobitoace./ Sunt prima care te-ntristez,/ Coboară să… 13 feb. Nr. 1223
Nr. 1222 12 feb. Nr. 1222 „Oricât de sus ai fi, nu se cuvine/ Să-i oropsești pe cei mai jos ca tine,/ Căci mintea lor, în zorul disperării,/ O să găsească drumul răzbunării.// Răpmd pe vremuri puii vulpii, în cuibul ei de lângă zei/ Îi duse… 12 feb. Nr. 1222
Nr. 1221 11 feb. Nr. 1221 În timpul primăverii un tânăr vânător/ Ucise-o păsăruică; și prin a lui urmare/ Făcu un rău mai mare,/ Căci puii ei rămase sărmani în cuibușor!/ Abea ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere,/ De-a foamei grea durere/ Ei casc din… 11 feb. Nr. 1221
Nr. 1220 9 feb. Nr. 1220 Cumetrei vulpi maimuța-i cerea puțină coadă/ Să nu i se mai vadă/ Nici ei tocita noadă./ Dar ea, răutăcioasă,/ Îi spuse, dușmănoasă:/ „O, chiar de-ar fi mai lungă decât e azi să-mi crească,/ Prin spini și prin noroaie, o las… 9 feb. Nr. 1220
Nr. 1219 8 feb. Nr. 1219 Preste ramul unui sorb/ S-așezasă domnul corb,/ Țiind în plisc o bucată/ De caș, ce-o avea furată./ Vulpea, cum l-au mirosit,/ Sub acel sorb au venit,/ Și-n sus căutând , îi zice;/ – „Bună ziua, venetice!/ Cât ești mândru și… 8 feb. Nr. 1219
Nr. 1218 7 feb. Nr. 1218 „O broască-nfumurată, din cele mai viclene,/ Deși era, de felu-i, luată de la baștini,/ Din pline de miasme și mocirloase mlaștini,/ Ajuns-a pe coline, în verzile poiene,/ Și se-apucă să-nșele jivinile bolnave/ Spunând c-avea temei/ Să vindece boleșniți și suferințe… 7 feb. Nr. 1218
Nr. 1217 6 feb. Nr. 1217 Un vulpoi coprins de boală,/ La putere foarte prost,/ Însă învățat în școală,/ Logica știind de rost,/ Făcu plan ca să vorbească/ Și să predice-n pustii;/ Se silea să dovedească,/ C-un stil dulce, vorbe mii,/ Că cu o simplicitate/ Și… 6 feb. Nr. 1217
Nr. 1216 5 feb. Nr. 1216 „Vulpea vicleană într-o zi striga cu glas prea mare:/ – Pentru dreptate-a mă jertfi am bună cugetare;/ Nu voi nimic a câștiga: destul e pentru mine/ Simțirea d-a mă bucura pentru al obștii bine./ Aceste libere năluci și daruri neștiute,/… 5 feb. Nr. 1216
Nr. 1215 4 feb. Nr. 1215 „Corbul sta pe loc tot corb/ (Precum orbul e tot orb/ Și ciocoiul tot ciocoi,/ Cât să-l cânți cu usturoi),/ Nicidecum nu mai albise,/ Nici acvilă devenise/ Precum vulpea-i promisese/ Pe când cașul îi ștersese/ Ca un corb, dar, mai… 4 feb. Nr. 1215
Nr. 1214 2 feb. Nr. 1214 Ciorchini de struguri negri atârnau pe-un gard./Văzându-i vulpea încărcați de suc,/ Cum dau în pârg și-s gata de cules,/ Se repezi la ei, sări și se trudi/ La boabele lor purpurii s-ajungă./ Dar se căzni zadarnic și nu-i putu atinge,/… 2 feb. Nr. 1214
Nr. 1213 1 feb. Nr. 1213 «Vulpea fără încetare/Striga în gura mare/ Că de când elefantul peste păduri domnește/ Trebile merg la vale și lumea pătimește./ Că este nedreptate/ Să va să cheltuiască/ Veniturile toate/ Pentru masa crăiască./ De-aceasta elefantul cât a luat de știre,/ Temându-se,… 1 feb. Nr. 1213
Nr. 1212 31 ian. Nr. 1212 „Un urs mare și-un ursar, au intrat acum în sat…/ Toată lumea de pe uliți repede s-a adunat./ Vrând s-arate tot ce poate,/ Ursul, plin de greutate,/ Când aude cum răsună toba ritmic la ureche,/ Se dă tumba peste cap,… 31 ian. Nr. 1212
Nr.1211 30 ian. Nr.1211 „Apelând pe la amici,/ Bietul urs găsi serviciu…/ Cum a fost, nu vreau să spun,/ Căci nu vreau să indispun,/ Pe acei ce fără fler,/ L-au numit pe moș Martin într-un post de curier,/ Neținând, vai, socoteală/ Că e dita-i… 30 ian. Nr.1211
Nr. 1210 29 ian. Nr. 1210 „Peste întinderi vaste de zăpezi/ Urșii polari sunt parcă niște iezi/ Ce se întrec în joc și-n ghidușii/ De-ți vine să-i săruți, ca pe copii/ dar, dacă-ncerci, o teamă te străpunge:/ Au ghearele și botul plin de sânge/ Și-n neștiința… 29 ian. Nr. 1210
Nr. 1209 28 ian. Nr. 1209 „Ca responsabil la prisacă,/ Un urs s-a cam mânjit oleacă/ De mierea ei,/ Culeasă doar din flori de tei./ Albinele s-au sesizat./ Și un control inopinat/ Pe responsabilul pătat/ L-au alungat./ Urmările au fost ușoare,/ Căci a scăpat de închisoare,/… 28 ian. Nr. 1209
Nr. 1208 26 ian. Nr. 1208 „La o alegire, făcută după legi/ Ce dobitoacele povățuiesc din veci,/ Pe urs l-au fost ales nazir peste priseci,/ Deși s-ar fi putut un alt, oricare fie,/ Să prindă o așa cam gre dregătorie./ Căci ursul dacă dă de miere,/… 26 ian. Nr. 1208
Nr. 1207 25 ian. Nr. 1207 „Orașul râde și petrece,/ Huiește-n chihot, urlă strada,/ Boierul dă un leu, când trece/ Prin fața lui jucând parada!/ dansează ursul românesc!// Prin nas i-au petrecut verigă,/ Și tot mai mormăie, urâtul,/ Mai mormăie, dar nu prea strigă,/ Că-i trage… 25 ian. Nr. 1207
Nr. 1206 24 ian. Nr. 1206 „Doi prieteni mergeau pe același drum. Ieșindu-le înainte un urs, unul din ei, grăbindu-se, a urcat într-un copac și se ascunse acolo. Celălalt, fiind cât pe-aici să fie prins, căzu la pământ și se prefăcu mort. Când ursul apropie botul… 24 ian. Nr. 1206
Nr. 1205 23 ian. Nr. 1205 „Ce mici mai sunt și neajutorați/ stau lângă maica lor, trăgând să moară/ iar pe zăpadă maci însângerați/ arată straniu c-ar fi iarăși vară// Le-au dibuit culcușul vânători/ i-au scos cu fum greoi din hibernare/ orbiți de troienirile din zori/… 23 ian. Nr. 1205
Nr. 1204 22 ian. Nr. 1204 „Lupul sur și vulpea roșie, doi cumetri vânători,/ Pentru-o pricină de moarte, căutau judecători;/ Căci în codri-adeseoară tagma cea dobitocească/ Nu se teme să-mprumute câte-o pildă omenească!/ Ispitit de ură însă, lupul, mai nerăbdător,/ Cătră ursul, vornic mare, se-ndreaptă jăluitor/… 22 ian. Nr. 1204
Nr. 1203 21 ian. Nr. 1203 „Se ceartă urs cu urs/ Între ei, ce timp a curs,/ S-a făcut izvor/ De băut copiii lor;/ Ceartă urs, ceartă ursoaică/ Între ei – vremea maică/ Făcută apă de munte/ Și cu pietre multe;/ Cu pumnii drepți/ Se-amenință,/ Printre… 21 ian. Nr. 1203
