N-avem curajul să fim sinceri până la capăt: nu atât decizia lui Sarkozi de a expulza țiganii ne deranjează, cât faptul că-i trimite ramburs în România! Dacă-i expedia direct în patria de origine, India, protestele noastre ar fi fost cu siguranță mai moderate. Dar unde să fie trimiși romii, dacă nu … în România? Etimologic, etnonimul „român” pare a descinde limpede și firesc din „rom”, iar pentru occidentalul cu instrucție aproximativă nu încape fir de îndoială că România este fericita țară a romilor. A țiganilor adică, fiindcă în toată Europa așa li se spune: gitane în franceză, cygan în turcă, gitano în spaniolă, zingaro în italiană, cigan în maghiară, cigany în poloneză ș.a.m.d. De ce s-au hotărât să-și spună „romi” (cel de al doilear este o iluzie de mai nimeni împărtășită) și nu „poli”, ori „bulgi”, ori „maghi” ar trebui să ne-o spună cabinetul Petre Roman, cel care a validat oficial (re)botezarea unei etnii. Don Pedro nu s-a gândit barem la faptul că și propria-i identitate poate fi pusă sub semnul posibilei derivări rom-Roman! Asistăm aproape în fiecare seară la animate dezbateri televizate, la care participă nu numai obișnuiții platourilor, ci și împărați și regi pe care lumea n-a putut să-i mai încapă, cu toții adânc preocupați de destinele romilor bejeniți pe aiurea.
Dl Vasile Dâncu a pus punctul pe i: „Închidem ochii la nedreptatea care li se face țiganilor pentru că nici nouă nu ne sunt simpatici.” Da, așa-i, dar de ce nu ne-or fi simpatici? Tot vina noastră ar fi, fiindcă nu ne-am străduit să… și să… Să ce? Să-i asimilăm? Eroare, nu-i corect ca, prin asimilare, să anulezi o etnie, desființându-i particularitățile ce-o individualizează și atașând-o, de voie, de nevoie, altei culturi și altui grup etnic – evident, celui dominant. Dimpotrivă, să-i susținem în păstrarea și cultivarea datelor strămoșești, altfel spus, să li se modifice esența genelor, dar… să nu se schimbe nimic? Renunțând la nomadism, adoptând vestimentația și modul de trai european, acceptând ideea de muncă stabilă și organizată, școlarizându-se temeinic și in corpore, părăsindu-și miturile și credințele, țiganii n-ar mai fi țigani decât în statistici și recensăminte. Propagandistic și nu numai, ar fi vorba despre crearea „romului nou”, născut în șatră, însurat la 16 ani, școlit la Oxford, mare consumator de manele și deodorante, liber ca pasărea și docil supus luminăției sale Cioabă & comp., adept al democrației occidentale, dar și al respectării rigorilor tribale – adică, un fel de jumi-juma, nici țigan, nici român până la capăt. Asta în ipoteza că nu se va întâmpla… pe dos, conform profeției din 1956 a lui I.D. Sârbu: „Toată lumea se va țigăni, chiar de vom umbla numai în mașini și vom mânca numai icre negre.” Deocamdată, evoluții pot fi detectate în ambele sensuri: și societatea se țigănizează, și țiganii se europenizează.
Rezistența etniei lor, probată veac de veac, încetinește progresia prefacerilor și pe măsură ce tare comportamentale sunt abandonate de romi, iată-le implementate (altă rimă n-am avut) românilor. Adam Lendvay, unul dintre cei mai respectați gânditori ai veacului, crede că „țiganii sunt un fenomen social unic, excepțional și de mare viitor!” tocmai datorită instinctului solidarității tribale și extraordinarei organicități a trăirilor unei etnii care nu s-a schimbat barem c-o iotă în decursul întregii sale istorii. Popoarele ce au de a face cu reflexul târziu al migrațiilor asiatice își propun mai mult sau mai puțin deschis crearea „romului nou”, convenabil cel puțin din punctul de vedere al igienei și al încadrării într-o ordine întemeiată pe muncă și responsabilitate socială. Numai că – și aici e aici! – romii nu doresc să fie nici mai mult decât sunt și nici altceva decât sunt. Resping cu încăpățânarea ce le-a asigurat rezistența prin veac oricare tip de contract social. Întrebare: ideea de schimbare radicală a mentalităților, obiceiurilor, cutumelor, scării proprii de valori a etniei țiganilor nu poate fi privită și ca un atentat la libertățile etniei, garantată de aceeași legislație europeană?
Și Hitler, și Stalin, și Ceaușescu au eșuat în tentativa pompieristică de creare a „omului nou”. Avem oare dreptul să declanșăm campania formării „romului nou” înainte de a le cere consimțământul… chiar țiganilor? Dacă nu vor, ce vom face, îi vom obliga… în numele libertăților veacului XXI?
