Este remarcabil că multe dintre aceste cântări au fost scrise de Sfinți Părinți care au pătimit crunt de pe urma împăraților iconoclaști, dar ei nu și-au curmat rugăciunile pentru ei, crezând cu tărie că acestor răi împărați le vor urma și împărați binecredincioși.
Nici grecii ortodocși, nici slavii din sud nu au schimbat aceste rugăciuni, chiar și atunci când s-au aflat sub stăpânirea turcilor sau a altor stăpâniri străine, și chiar dacă acestea erau de altă credință.
Care este rostul rugăciunii pentru împărați din cuprinsul rugăciunilor Sfintei Cruci, când un popor ortodox poate că nici nu-și are împăratul său?
În primul rând, popoarele ortodoxe trebuie să se roage nu numai pentru conducătorii lor, ci – ca mădulare ale unui singur trup: trupul Bisericii – trebuie să se roage și pentru alți suverani dreptslăvitori. Cuceriți de turci, grecii, sârbii, bulgarii și românii se rugau pentru unicul împărat ortodox de atunci, acela al Rusiei. La fel, și datoria rușilor este să se roage nu numai pentru ai săi, ci și pentru suveranii altora, cu atât mai mult cu cât emigranții care trăiesc în țările respective se bucură de protecția lor.
În al doilea rând, când înălțăm rugăciuni pentru împărați, nu ne rugăm doar pentru împărații de acum, ci și pentru viitorii împărați dreptslăvitori, căci, după tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, suveranii ortodocși vor deține puterea până la venirea lui Antihrist, îngrădind răspândirea răului. Iată de ce Biserica Ortodoxă nu încetează să se roage: „biruință binecredincioșilor împărați asupra celor potrivnici dăruiește”. Aceste cuvinte se găsesc în rugăciunea Sfintei Cruci, care se folosește deosebit de des, fiind tropar, adică un fel de imn al zilelor Sfintei Cruci.
Primele cuvinte ale acestei rugăciuni compun al 12-lea verset al Psalmului 27 al lui David, iar următoarele sunt preluate din Psalmul 143, scris de David cu ocazia luptei cu Goliat. La început ea a fost compusă ca o sedealnă a octoihului glasului l, pentru cântarea de miercuri și de vineri, între citirea catismelor Psaltirii. Apoi a început să fie folosită, de asemeni, și ca tropar al acelor zile, al praznicelor înălțării Sfintei Cruci și a altor zile închinate Sfintei Cruci. Ea se mai citește și la începutul utreniilor de fiecare zi, se cântă la slujba agheasmei mici și de multe alte ocazii.
În Rusia și în alte câteva țări slave, în această rugăciune se introducea și numele suveranului înscăunat, dar conținutul ei principal a rămas întotdeauna textul neschimbat și originar, cel pe care l-au scris Sfinții Părinți: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor împărați asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”.
(Sf. Ioan Maximovici, Predici și Îndrumări Duhovnicești)
