Ronnie, neschimbat!

Nu mai e un secret pentru dumneavoastră faptul că sunt fan al lui Ronnie O’Sullivan de când l-am văzut pentru prima oară la masa de snooker, cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Îl iubesc pe Ronnie la fel de mult ca pe Real Madrid, iar asta nu mai necesită comentarii suplimentare. A bătut cam toate recordurile pe care le găsim în statistici, unele din ele fiind în desfășurare atât timp cât va continua să joace, precum cel al break-urilor de peste 100 de puncte, care până la el era de 776 (îl deținea Stephen Hendry, cel cu care Ronnie duce mai toate bătăliile pentru recorduri), dar pe care Ronnie l-a dus la peste 1200! Recordul care știu că îl apasăeste cel al numărului de titluri mondiale, Ronnie aflându-se la egalitate cu Stephen hendry, câte 7 pentru fiecare. Dar cum Hendry nu-și mai revine după ce abandonase cariera, la care însă s-a reîntors, dar fără pic de succes, evident că Ronnie vrea să rămână singur în vârf, cu 8 titluri. Părea să se apropie chiar în aceste zile, primele sale două tururi la Campionatul Mondial arătându-ni-l în mare formă. Sfertul de finală în care îl întâlnea pe belgianul Luca Brecel păruse o formalitate, după 6-2 în prima repriză, apoi 10-6 după a doua. Sesiunea finală a fost însă ceva de neimaginat: Ronnie a pierdut 7 frame-uri la rând (!!!), Brecel câștigând meciul cu 13-7! Explicații? Doar prostii: că nu mai e obsedat de performanțe, că a învățat să nu pună la suflet înfrângerile, că viața nu e doar snooker, și alte prostii d-astea! Sper să nu cadă în depresie și să ne mai bucure mult și bine cu evoluțiile sale, mereu situate la intersecția dintre sublim și demență pură! Eu aștept al 8-lea său titlu mondial cu încredere deplină.