Ronnie, încă o nefăcută!

Sper să nu vi se pară chiar bizar faptul că în plin sezon de cupe europene la fotbal, unde de mulți ani n-avem nici o treabă, de handbal, unde după câte o chestie entuziasmantă, precum evoluția fetelor din Baia Mare sau a băieților dinamoviști, vine și câte un cataclism, așa cum a fost jocul bucureștencelor cu Vardar, alaltăieri, ei bine, când ar fi atâtea de scris despre toate astea, eu vin cu o poveste despre Ronnie O’Sullivan. Pasionații de snooker cu siguranță că urmăresc evenimentul acestei săptămâni, unul dintre turneele de mare tradiție, Openul Țării Galilor. Este prezentă, evident, toată floarea cea vestită, cu Ronnie și Judd Trump în frunte. Campionul mondial Stuart Bingham (niciodată n-am să pricep cum a ajuns el să câștige titlul, dar sigur că nici el nu-și poate explica) s-a cărat după primul tur. O chestie perfect normală. Dar tot în primul tur, partenerul lui de demonstrativ de la București, unicul și irepetabilul Ronnie O’Sullivan, a făcut una din ghidușiile pentru care aparent nu există explicații. Juca cu Nimeni și câștigase deja meciul, deoarece se joacă 4 din 7, iar el conducea cu 3 – 1 și făcuse deja 104 puncte în ultimul frame. Era la foarte puțini pași de un nou break maxim, de 147, iar bilele rămase nu mai ridicau nici o problemă. Ei bine, înainte de a lovi bila roșie următoare, Ronnie se întoarce spre arbitrul din cabină, întreabă ceva, apoi zâmbește larg. Când să lovească, se mai întoarce o dată, acum spre comentatorii BBC, iar întreabă ceva, apoi lovește bila cumva altfel decât se aștepta toată lumea, astfel încât următoarea lovitură nu mai putea fi decât la bilă roz: 6 puncte în loc de 7, adio break maxim! A făcut finalmente break de …146 în loc de 147! Explicația a venit a doua zi, mai întâi pe Yahoo, preluată de toată presa lumii: a fost forma lui de protest pentru premiul prea mic (asta îi întrebase pe cei din cabine, cât e premiul!), de numai 10.000 de lire sterline, acordat pentru break maxim, ceea ce, zice Ronnie, înseamnă desconsiderarea jucătorului și a efortului pe care-l depune, în primul rând psihic. Unii s-au supărat, iar Ali Carter, revenit în circuit după două bătălii cu cancerul, l-a certat, spunându-i că putea dona banii unei fundații medicale. Dacă i-ar fi spus mai devreme, sunt sigur că o făcea. Oricum, gestul a fost uluitor și pe deplin lăudabil. Go, Ronnie!