“Rondele cu trei stele”

Cu câteva zile înainte de a-și lua zborul (cu avionul, bineînțeles) spre Brazilia, spre a deschide la Biblioteca Publica do Parana din Curitiba o expoziție de acuarelă cu peisaje din Bucovina (pe care organizatorii, în frunte cu prof. univ. dr. Ayrton Goncalves Celestino, fondatorul și președintele de onoare al Asociației Culturale a Germanilor Bucovineni din Rio Negro, au intitulat-o „Bucovina, o frumoasă grădină”), pictorul și graficianul humorean Radu Bercea mi-a strecurat în mână o carte, proaspăt ieșită de sub tipar, pe care mi-a dăruit-o în calitate de autor al graficii de copertă și de interior, care însumează nu mai puțin de 68 de desene.
Cartea cu rondeluri, pe care autorul, rădăuțeanul (cu casă la Horodnic) Emil Ianuș, „cu umorul său senin și prietenos, puțin ironic, puțin cinic, dar niciodată caustic sau corosiv” (cum îl caracterizează într-un scurt cuvânt înainte Ion Prelipcean), a intitulat-o, uzând pentru rondel de un plural pe măsura spiritului său hâtru și zeflemitor, „Rondele cu trei stele”, sugerându-ne că scurtele sale poezioare cu formă fixă se aseamănă cu tăieturile lacrimogene ale foilor de ceapă sau cu cele de cartof, rumenite pe plită, este cea de-a șasea care vede lumina tiparului sub semnătura acestui iremediabil și redutabil umorist.
Cu zâmbet și ochi luminoși
Emil Ianuș, sculptor de catapetesme în bisericile neamului (fie că sunt pe pământul Bucovinei, sau pe cel al Basarabiei) dar și de piese umoristice, pe care le cioplește, dibuindu-le forma, din rădăcini încolăcite, autor de epigrame (cu care participă la savuroase dueluri verbale cu permanentul său partener de întrecere, Ion Cozmei) ne demonstrează, prin „rondelele” sale, că lumea aceasta ursuză și destul de prozaică poate fi privită cu detașare, cu zâmbet și ochi luminoși.
„Balansând între epigramă, fabulă, rondel, monolog – așa cum scrie Ion Prelipcean – Emil Ianuș vine în poezie cu universul său umoristic pledând pentru adevăr, cu scop moralizator, într-o formă cu efect comic și cu poante așteptate. Mesajul său este direct sau dedus, ironia și autoironia, ca forme ale comicului, sunt mijloace artistice prin care autorul ia în derâdere defectele și greșelile noastre propunându-ne să de vindecăm de această stare bolnavă prin terapia râsului”.
„Poezelele” bardului de la Horodnic
Cu sau fără dedicație nominală („Rondelul vacanței”, „Rondelul alergătorului după votare”, „Rondelul fotbaliștilor” sau „Rondelul poetului Ion Cozmei”, „Rondelul ridendoterapiei – dedicat lui Vasile Vorobeț”…) „poezelele” bardului de la Horodnic dau brânci pe pârtia umorului unor situații, întâmplări sau unor persoane „pigulite” din realitate.
Spre a fi tentați să caute cărțulia cu „Rondele cu trei stele”, reproducem mai jos, pentru cititorii „Monitorului de Suceava”, „Rondelul soacrei”, care sperăm să nu fi fost chiar…soacra lui Emil Ianuș: „A mâncat un borș de pește / Și i-a stat un os în gât / Neputând să-l scot, decât / Cu un fierăstrău, firește…/ Însă n-am tăiat decât / Să prind osu-n două dește / C-a mâncat un borș de pește / Și i-a stat un os în gât…/ Socrul meu se cam căiește / Fără soață că-i urât, / Dar nici azi nu m-a pârât, / Ci la lume povestește / C-a…mâncat un borș de pește…”.