Romi?

Deschid Google. Tastez „romani” – fiindcă pe internet nu există diacritice (aș fi vrut să scriu „români”). Primul articol este din enciclopedia Wikipedia și schițează originea și evoluția poporului și limbii române. Următorul articol se referă la „Romani Cris”, Centrul romilor pentru „intervenție socială și studii”. Orice englez mai puțin avizat, orice american, italian, tailandez, marțian, văzând că, după prezentarea generală a românilor, urmează un articol dedicat „romilor”, va trage concluzia că-i vorba despre una și aceeași etnie. Încet, încet, datorită în primul rând strădaniei Societății Soros, s-a impus și generalizat termenul de „rom” pentru etnonimul „țigan”. De unde și până unde? Și, mai ales, de ce? S-a profitat de generala nebăgare de seamă românească și, cu politica pașilor mărunți, azi un pic, mâine, o țâră, iată-ne în situația de a tot explica, dezminți, preciza, rectifica – asta, în cazul în care găsim interlocutori dispuși să ne asculte. Cum ar trebui să se știe, lipsiți de coerența unei organizări statale proprii și în perpetuă stare de migrație, țiganii (veniți în Europa din India între secolele IX-XIV), s-au autodefinit ilicit prin raportare la alte etnii.
Chiar și numele de „țigan” este astfel însușit, întrucât vine de la cel al sectei religioase de prezicători greci „Anthiganos”, „Gypsy” se trage din „Egyptian” (pretinși creștini egipteni în pelerinaj”, în țările nordice sunt numiți „Tattan”, adică, tătari, pe coasta de est a USA li se spune „Yansser”, de la cuvântul turc „ienicer” – nicăieri însă, dar absolut nicăieri, „romi”! Un soi de teamă nedefinită împiedică abordarea pieptișă a subiectului și, fluturându-se eventualitatea acuzei de discriminare, mai nimeni n-are curajul să pună deschis întrebarea de unde și până unde etnonimul „rom”, cine l-a inventat, cine l-a aprobat și de ce este tolerată confuzia care, fără nici o justificare logică ori acoperire științifică, aduce reale prejudicii de imagine românilor și României.
Dacă e să stabilim responsabilități, atunci trebuie să spunem că, oficial, Petre Roman, pe atunci ministru de externe, este autorul memorandului D2/1094/2000 prin care, în baza dreptului firesc al populațiilor la auto-identificare, cerea primului ministru să dispună folosirea obligatorie a denumirii nefirești de „rom” pentru țigani. Asta după ce alt ministru de externe, Meleșcanu, atrăgea atenția, încă din 1995, că pretutindeni în Europa sunt utilizate etnonimele deloc jignitoare Ziguener, Gitanes, Zingare și că apelativul „rom” poate duce la nedorite confuzii cu numele poporului român. Mugur Isărescu își însușește propunerea lui Petre Roman și, prin Hotărâre de Guvern, impune termenul de „rom”. Ortografierea cu dublu r inițial a fost o viclenie trecătoare, menită să adoarmă suspiciunile; acum, nimeni nu mai scrie cu doi de r. În toată istoria țiganilor, etnonimul „rom” nu apare niciodată, nicăieri. Probabil, se trage din substantivul DOM, care, în vechea limbă țigănească, însemna OM, însă nici o lege a evoluțiilor fonetice nu îngăduie trecerea de la DOM la ROM.
Fundația Soros (Soros Open Network), care a susținut programatic implementarea noului etnonim, merge și mai departe în adâncirea confuziei romi-români, susținând că ar exista o limbă româno-țigănească denumită „Romani Vlax” – astfel șubrezindu-se și etnonimul Valah. Ian F. Hancock, profesor de studii „romani” la Universitatea din Texas, susține chiar că țigăneasca ar fi un „dialect al limbii române”, vorbit de populația Vlax (Vlahi) din țara noastră!
Fundația Soros s-a amestecat și în disputele privind denumirea Republicii Macedonia, numai că Grecia, mult mai responsabilă față de propria-i istorie, s-a opus cu fermitate, astfel evitându-se confuzia cu denumirea vechii provincii grecești Macedonia.
Noi însă, n-am fost capabili să deslușim ce se ascunde în spatele acestei „auto-identificări” și am permis unei populații migratoare, care nu are nimic comun cu etnogeneza românilor, să se agațe fără urmă de îndreptățire de un etnonim ce nu-i aparține. Pe internet circulă textul unui Apel (nu subscriu la totalitatea formulărilor) adresat Parlamentului Românie, prin care se cer „măsuri diplomatice (…) pentru a sensibiliza organismele europene și a se îndrepta această mare eroare de a denumi o populație transfrontalieră cum sunt țiganii cu un nume atât de apropiat și generator de confuzii, de numele istoric al poporului român.”
Dacă n-o fi prea târziu.