Deloc întâmplător, o stradă din Suceava se numește „Pictor Romeo Calancea”, artistul (31 martie 1930 – 26 martie 1988) fiind, în fond, prin nonconformismul vieții și operei sale, un deschizător de drumuri, în care atitudinea și conduita însemnau repere fundamentale. Calancea, descendent dintr-un numeros neam răzeșesc din nordul și centrul Bucovinei, era, vorba lui Alexandru Clenciu, „ca lancea” (de unde, de altfel, vine și numele familiei) în evadările din cenușiu, pe care le propunea, în anii comunismului, atât cu oralitatea lui savuroasă de om-operă vie, cât și cu penelul – o concretețe a sufletului său generos și risipitor de generozitate, care l-a făcut să picteze Cetatea Sucevei pe un geam de hidrant din interiorul fostei primării a Sucevei, deci să-și expună o lucrare importantă posibilei și previzibilei spargeri, în caz de incendiu.
Romeo Calancea, o operă vie
Pionier al picturii pe sticlă, promotor elaborat al artei naive, care, sub penelul lui, se transforma în remarcabile viziuni moderne, cu trimiteri clare ba spre impresionism, ba spre expresionism – prin arhitectura formei și a culorilor, care contau și primau în fața concepției bruegel-iene a desenelor, Romeo Calancea a înființat primul cenaclu al artelor particular din Suceava (împreună cu Mircea Motrici, Ion Cozmei, Constantin Horbovanu etc.), s-a numărat printre membrii fondatori ai Cenaclului UAP din municipiul Suceava și a respirat, în general, în toate zonele frumosului și ale durabilității (numismatică, filatelie, fotografie). Era un personaj al Sucevei de odinioară, deci mai mult decât o personalitate, era o operă vie și în neastâmpărată neîntrerupere curgere, care a purificat prin sufletele tuturor celor cu care s-a întâlnit la răscruci, așa explicându-se faptul că, aproape anual, manifestările „in memoriam” care îl au ca reper adună zeci și zeci de personalități sucevene, care au nevoie de amintirea lui, ca om și ca operă, ca de lumină.
Reîntoarcerea în dimensiunea clipei
Joi, 3 decembrie 2015, spre seară, în minunatul spațiu comunitar, destinat culturii și memoriei, al bisericii monument „In Memoriam” din Suceava, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, Romeo Calancea s-a reîntors în dimensiunea clipei, pentru a o înviora și a o transforma în zâmbet și nostalgie. Pe simeze, vreo cincizeci dintre lucrările lui, unele pe sticlă, altele pe suporturi clasice, majoritatea exemplare, celelalte fiind șugubețe până la frondă nedisimulată, iar în sală, alături de „fetița” lui Romeo, doamna Cristina Calancea-Ungureanu, și de minunatul păstor de suflete, doctorul în istorie Viorel Vârlan, se aflau preoți cărturari, creatori și trăitori de creații, inclusiv trei foarte tineri muzicieni, care au reconstituit atmosfera de odinioară a cenaclului artelor, ctitorit de Romeo Calancea. Universitarul Vasile Demciuc, publicistul dr. Ioan Iețcu, poetesa Viorica Petrovici, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, umoristul Constantin Horbovanu, publicistul Tiberiu Avram, Bobby Stroe, preotul Viorel Dinu, zeci de suceveni iubitori de frumos, unii rememorând înfățișări de viață și de operă, alții doar trăindu-le lăuntric, au urcat în simfonia de culori și de sugestii plastice, desfășurată luminos în sala care înveșnicește numele medicului veterinar Dragoș Corlățeanu.
În absența unui muzeu al artelor plastice bucovinene
Dacă Suceava ar avea un atât de necesar muzeu al memoriei, în care arta plastică bucovineană să-și afle finalitatea prin tezaurizare, multe dintre lucrările lui Romeo Calancea și-ar afla desăvârșirea acolo, înainte de a se risipi prin tot felul de colecții particulare, pentru că operele lui se cumpără și acum, la aproape trei decenii de la pășirea în aduceri aminte și în meritată pomenire. În absența unui muzeu al artelor plastice bucovinene, și pictura lui Romeo Calancea o să dispară, încet, încet, măcinată de nocivii cari ai indiferenței.
