ROMÂNUL ROMÂNILOR

Cine-i cel mai mare român al tuturor timpurilor? Întrebarea o pune TVR, care a investit, pentru a duce la capăt această investigație, nu mai puțin de 1.000.000 euro! Sumă care… ce să mai vorbim! Nu-i o inițiativă românească; pur și simplu, imităm. Dac-au făcut-o englezii (și nu numai ei), de ce să nu încercăm și noi? Nu ne descurajează nici rezultatul obținut în Albion, unde Shakespeare s-a clasat pe… ultimul loc între marile valori naționale! De fapt, românii sunt invitați să compare mere cu pere, să amestece epocile și să vânzolească în voia cea bună criteriile. Prezentul va avea oricând, într-un asemenea sondaj, prevalență, fiindcă-i mai aproape cămașa de piele, informațiile curg gârlă și mediatizarea cu iz politie poate cuibări (pe moment) în mentalul nației numele unor personalități cu existență fulgurantă, de ieri pe azi – nici măcar de azi pe mâine. Și după ce vom afla, prin vot, cine-i românul românilor, ce-o să fie? Va modifica rezultatul percepția generală? Eminescu (dacă… iese) nu va mai fi numit „idiotul național” și ,,Titi părosul” de către contestatarii imberbi și, evident, inculți? Mă îndoiesc – gura lumii a fost și rămâne slobodă. S-au alcătuit, de acum, niște liste. Bizare, fantasmagorice! Liceenii propun următoarea ordine: Mihai Viteazul, N. Ceaușescu, Gigi Becali, Eminescu, Zetea Codreanu, Lucian Pintilie, Cuza, Băsescu, Brăncuși, Vlad Țepeș, Caragiale, Păunescu, Cărtărescu, Ecat. Teodoroiu, Mona Muscă, Elena Lupescu, C. V. Tudor. Este și rezultatul instrucției prin manuale, câtă vreme lipsește Ștefan cel Mare (!!), da-i prezent… Becali! Ignorarea voievodului ce-și doarme somnul la Putna provine, evident, din prezentarea minimalizatoare propusă de manualele alternative. Liceenilor nu li s-a inculcat nici respectul cuvenit datorat unor personalități precum Cantemir, Bălcescu, Iorga, Maiorescu, Enescu, Ion Creangă, Eliade, Vlaicu și alți mari absenți din listă, indiferent pe ce loc s-ar fi aflat. Alte liste, provenind din cercuri diverse, nu ezită să ni-i propună pe Guță, Hagi, Andreea Marin (!), Antonescu. Lipsește (inexplicabil!) Nati Meir. Lectura acestor liste de-a dreptul iresponsabile acuză un proces cronic de aculturație și te lasă perplex. Prin ce s-a impus Elena Lupescu în istoria românilor, în afara performanțelor sexuale (greu de acceptat, fizic, un partener precum priapicul Carol II!) și intrigi de palat? Prin ce s-a remarcat, la urma urmei, Mona Muscă, astfel încât s-o așezi în compania lui Al. Ioan Cuza și Mihai Viteazul (dar și-n absența lui Ștefan cel Mare)? Este Cărtărescu mai îndreptățit să candideze decât Ion Creangă ori Maiorescu, Blaga, Eliade, Eugen Ionescu? Doamne, ce bulibășeală, ce confuzie a valorilor, ce lipsă de cultură și zăpăceală generalizată! Uite că n-am obiecții la includerea (pe locul ’nșpe) în liste a lui Ceaușescu: faptul că ne-a călărit atâtea decenii arată că nu i-au lipsit capacitățile omului de stat. Dar Becali? Am ajuns să-l orânduim, de-a dreptul rușinos, printre marile valori născute de nația română, alături de Mihai Viteazul și Cuza? În preajma lui Băsescu, mai merge, fiindcă intră în joc și afinitățile elective; oricum, ambii nu-s decât apariții meteorice, cu sclipiri de-o clipită pe scara marii istorii. Preferințele liceenilor s-ar cuveni să ne îngrijoreze de-a binelea: ei sunt cei care, mâine, vor deține frâiele acestei țări. Au și o spoială de cultură, oricum superioară lui Badea Gheorghe din Pocreaca. Îl nominalizează pe Zelea Codreanu? Explicabil prin disponibilitățile vârstei, mai înclinată către contestare vehementă. Dar posedă, oare, toată informația necesară unei astfel de opțiuni? Se utilizează, fără doar și poate, o scară a valorilor cu trepte știrbe, care-l așază pe Becali înaintea lui Eminescu și Cuza! Ce-o fi în capul lor? Cum îi îndrumă formatorii? În opinia sus-semnatului, un astfel de sondaj (inutil, costisitor, însă relevant pentru starea culturală a nației) nu poate duce decât la un singur rezultat: Eminescu, „omul total”, exponent incontestabil al inteligenței, talentului, rectitudinii, durerii, amăgirilor și dezamăgirilor tuturor românilor. Exponențial și prin destin. Pariez că, până la urmă, va fi alesul. Dacă, bineînțeles, gândirea logică, susținută de încărcătura culturală cuvenită și de bunul simț românesc (care, totuși, n-a murit) va acționa conștient. Va fi existând cineva care să creadă altfel? Rușine lui!