Mi-am pus și eu, ca fiecare om simplu, întrebarea: dacă ar fi să-l portretizez pe românul de succes al acestui ultim sfert de secol, oare ce cuvinte aș folosi? Cum l-aș zugrăvi pe câștigătorul concursului “Primul pentru România”, pe cel care ne-a înfulecat tinerețile, plescăind de plăcere, fiindcă el mestecă sfidător, doar cu gura deschisă? De-o viață, ne ciocnim de el la tot pasul, dar cum îl recunoaștem, ca să știm să-l salutăm respectuos?
Să nu pierdem însă timpul: iată în continuare descrierea românului de mare succes.
Românul de succes este cel care a încercat să se vindece de complexele intelectuale cumpărându-și o diplomă universitară, vreo trei masterate și cel puțin un doctorat. În paralel, el a încercat să se vindece de complexele fizice cuplându-se cu toate bunăciunile disponibile pe piața liberă a sexului.
Românul de high class se plimbă cu limuzine sfidătoare – zeițe pe patru roți, valorând peste 50.000 de euro bucata – uitând că roțile lor au de-a face cu aceleași carențe ale asfaltului ca rablele pe care le conduce prostimea.
Românul de primă mână fură de aici, din țara lui, ca să cheltuiască la Roma, Paris și Viena, acolo unde verbul “a cheltui” capătă rezonanță.
Românul premiant e mândru că face parte dintr-un club de elită. Acesta este un serviciu secret cu greutate – SRI, SIE, FSB, CIA, Mossad – și/sau un club discret, o mică masonerie, ceva de genul ăsta, deși el este la origine un țigănuș oarecare, din satul Stolniceni-Prăjescu.
“Cu banul în cont și cu sufletul în rai”, aceasta este credința de bază a românului cu două sau mai multe perechi de boașe. De aceea, el folosește o parte din banii pe care-i delapidează ca să ridice biserici. Te salută doar cu ”Doamne ajută” și respectă cu strictețe toate posturile creștinești, pentru a avea garanția că ajunge în lojile raiului.
Acolo unde, cică, sunt niște oportunități de afaceri pe care nici un om cu scaun la cap nu-și permite să le rateze.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
