Rezultatele ultimului eurobarometru publicate zilele trecute au adus și n-au adus noutăți. Biserica, de pildă, rămâne în continuare refugiul sufletesc al românului, ceea ce înseamnă că teritoriul ultimei speranțe se desenează în cer. Tot Dumnezeu ne scapă de rele, de sărăcie, de mizeriile zilnice, de prăpastia păcatelor lumești. Românii mai cred ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și în vremea lui Cuza, în armată. Fiind noi în continuare o populație de țărani (am înțeles că în Europa suntem pe locul întâi în privința cetățenilor angajați în activități cu sapa și plugul tras de boi) credem firește în armată. Tot românul, până la suspendarea obligativității, a fost la oștire. Pentru unii, plecarea în armată echivala cu prima ieșire din sat. Petreceri, chef și lacrimi. Chiar dacă era vreme de pace, plecarea feciorului la oaste echivala cu plecarea în tranșee. S-o mai întoarce viu? Armata, în consecință, a devenit în timp tot un fel de religie.
Îngrijorătoare pentru mine este scufundarea Justiției. Procentele ei indică o scădere a încrederii românilor în cucoana legată la ochi, tronând sub formă de statuie pe frontispiciul multor tribunale și ținând atârnată în mâini o balanță strâmbă. Nu mai crede românul că există o instituție, o instanță care să-i facă dreptate? În vremurile biblice, muritorul se ducea la rege. Solomon, de pildă, făcea dreptate ascultând ambele părți și administrând, după clipe de cumpănire, verdictul. Sunt și legende. Circulă și bancuri. Două femei își dispută un prunc nou-născut. Fiecare pretinde că este copilul ei. Neavând alte indicii și nereușind să dezlege al cui este de fapt copilul, judecătorul din vremuri imemoriale recurge la o stratagemă dură și inteligentă. Taie copilul în două, i-a zis el gâdelui, și dă fiecare jumătate mamelor. În clipa aceea, o femeie, mama adevărată, a țipat ca din gură de șarpe NU. Eu renunț, a decretat femeia. Bine a spus judecătorul. Tu ești mama adevărată. Și i-a dat copilul. Legende frumoase legate de Justiție. Românii păstrează și alte legende, de dată mai recentă, dacă vremurile lui Cuza pot fi numite astfel. A rămas celebră ocaua lui Cuza. Cum se face că am fost despovărați de încrederea în Justiție? Explicațiile sunt lângă noi. Dincolo de judecăți nedrepte și destui magistrați corupți, există și talpa urâtă pusă afirmării Justiției de la cel mai înalt nivel. Politicul își dorește mai mult decât oricând subordonarea Justiției.
Ca jurnalist, m-a pus pe gânduri coborârea în sondajele încrederii a presei. Presa televizată, care minte adesea și face campanii vizibil comandate, a coborât mai puțin decât presa scrisă. Explicația? Omul simplu se uită la televizor, vede imagini, vede scene de viață. I se pare că nu poate fi mințit, cu toate că există o întreagă literatură a prostirii omului prin televizor. Meseriașii se prind. Oamenii de rând, nu. Și totuși a coborât mercurul încrederii și pentru presa audio-vizuală. Presa scrisă s-a scufundat însă mai mult. De ce? De ce se îndoiesc cititorii de noi? Numeroasele scandaluri din ultimii ani și-au pus pecetea și asupra presei, receptată ca jucător într-o piesă machiavelică. Jocul de-a alba – neagra din multe publicații, schimbarea totală de optică asupra unui eveniment trezesc îndreptățite suspiciuni.
Rău de tot, în ultimul eurobarometru (a nu se înțelege că acest sondaj este realizat de firme de la Bruxelles) stă Parlamentul. Are doar 17 la sută cotă de încredere a populației. Este înspăimântător dacă stăm să ne gândim că pilonul de bază, suportul solid al democrației este chiar această instituție. Din Agora antică ateniană, de sub Acropole și până azi, Parlamentul a fost sângele proaspăt al democrației, ferind – atunci când s-a putut – țări și popoare de blestemul dictaturii. Și presa și Parlamentul, dincolo de păcatele proprii, au suportat în acești ani atacuri constante din partea președintelui țării. Președintele Băsescu, știm bine, s-a bucurat de o considerabilă încredere populară. Revărsându-și nemulțumirea asupra inamicilor săi a fost crezut. Cum stă Traian Băsescu în acest sondaj? Ei, bine, nu stă. Regula eurobarometrelor nu indică și un sondaj privind creșterea sau descreșterea încrederii în președinte sau rege. Sursele noastre (bată-le vina!) spun că nici președintele nu stă pe roze. Chiar un ultim sondaj, de uz intern, făcut pentru trebuințele Cotrocenilor îl arată pe Traian Băsescu scoborât rău pe scara iubirii populare. Așa-i când sapi, din zori și până în alți zori, groapa altuia.
