Aproape toți românii înalt calificați din Italia susțin că au decis să migreze din cauza situației economice dificile din țara de proveniență, determinată de mecanisme declanșate de schimbări economice asociate celor politice, se arată într-un raport de cercetare realizat de Caritas România.
Raportul de cercetare a cuprins 50 de respondenți, imigranți români înalt calificați, toți cu studii superioare, rezidenți de mult timp la Roma și care au avut mai multe experiențe de muncă.
Din interviuri a rezultat că imigranții români înalt calificați pot fi împărțiți în trei categorii, respectiv minoritatea care a reușit să se plaseze pe piața muncii corespunzător propriei calificări, un alt grup care a reușit, prin eforturi mari și după ani buni, să se plaseze satisfăcător pe piața muncii italiene dar într-un sector diferit de cel cerut de titlul de studiu deținut și un al treilea grup care a rămas blocat într-o situație de subocupare pe care a acceptat-o ca mod de a iniția procesul migrator în Italia sau ca soluție temporară pentru rezolvarea propriilor probleme economice.
Din declarațiile respondenților reiese că în aproape toate cazurile procesul migrator își are originea într-o situație economică dificilă în țara de proveniență, determinată de mecanisme declanșate de schimbări economice asociate celor politice.
„De aici derivă, spre exemplu, pierderea locului de muncă, ca urmare a privatizării întreprinderilor de stat și intrării acestora pe piață, pierderea puterii de cumpărare a salariilor angajaților în domeniul serviciilor și diminuarea populației școlare, care a determinat reducerea numărului de profesori. În alte cazuri, situația economică critică a generat tensiuni familiale care s-au concretizat în separare și în decizia de a abandona propria țară în vederea reconstruirii unei vieți în altă parte”, se arată în raport.
Majoritatea imigranților români înalt calificați au ales Italia ca țară de destinație deoarece aici locuiau deja rude și prieteni care le-au putut acorda un ajutor semnificativ în prima fază a transferului.
Motivele de insatisfacție si eșec din partea imigranților români înalt calificați sunt aceleași cu cele invocate de alți imigranți: dificultăți birocratice în obținerea vizei și permisului de muncă, problema nerecunoașterii titlurilor de studiu obținute în țara de origine, lipsa de încredere a angajatorilor italieni în abilitățile dobândite de imigranți în țări considerate mai puțin dezvoltate.
„În legătură cu existența atitudinilor explicit xenofobe față de imigranții români nu există un consens la nivelul opiniei respondenților, deși mulți dintre aceștia consideră că aceste atitudini există și sunt mai mult sau mai puțin difuze”, se mai arată în raport.
Inițiatorii raportului precizează că respondenții sunt participanți la o migrație îndelungată, 46,5% dintre ei trăind în Italia de cel puțin patru ani iar 23,3% dintre ei de 10 ani sau mai mult.
Majoritatea (64,6%) au învățat limba italiană numai după ce au ajuns în Italia, iar mai mult de jumătate (52,1%) au învățat-o singuri, fără să fi frecventat școli sau cursuri organizate pentru migranți.
În schimb, 37,5% dintre persoanele chestionate au întâmpinat dificultăți în obținerea permisului de ședere pentru motive de muncă din cauza birocrației.
„În ceea ce privește condițiile de muncă, mai mult de jumătate din respondenți (52%) se declară satisfăcuți de actuala lor retribuție, comparând-o cu cea care se obține în România, dar numai 37,5% consideră că au găsit un loc de muncă ce le valorifică în totalitate formarea universitară. Într-adevăr, 25% din cei care utilizează cel puțin parțial competențele obținute în țara de origine reușesc să o facă doar ca urmare a recalificării în Italia ca mediatori culturali sau traducători. Puțini sunt cei care declară că au avut parte de discriminări în accesul (10,4%) sau în activitățile desfășurate”, se arată în raport.
Procentajul celor care declară că au suferit discriminări în ceea ce privește retribuțiile este mai mare (36,4%), dar 57,4% au încredere că vor găsi un loc de muncă mai bun chiar dacă mult mai târziu, iar 60,4% intenționează să participe la cursuri de formare în timp ce 22,9% vor să obțină o diplomă de licență italiană.
