Românii care muncesc legal în UE plătesc contribuțiile sociale într-o singură țară

Românii care muncesc în statele Uniunii Europene (UE) și cetățenii comunitari cu loc de muncă în România vor achita contribuțiile sociale într-o singură țară, astfel că nu va mai avea loc dubla plată a contribuțiilor, iar firmele vor beneficia de reduceri de costuri.
Ca regulă generală, contribuțiile sociale sunt plătite la nivelul UE într-un singur stat, respectiv în țara unde angajații lucrează, iar România trebuie să aplice, din acest an, reglementarea europeană privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Înainte de aderarea României la Uniunea Europeană existau situații în care contribuțiile sociale erau plătite și în țara unde românii munceau și în România, dacă nu erau încheiate acorduri de securitate socială.
„Aplicarea regulamentului va avea un impact pozitiv atât la nivelul companiei, cât și la nivelul individului. Astfel, întrucât nu va mai avea loc o dublă plată a contribuțiilor, compania va beneficia de reduceri de costuri, iar lucrătorul va avea asigurată continuitatea în sistemul de asigurări sociale, în cazul în care lucrează în mai multe state membre”, a declarat Alex Massaci, tax manager în cadrul firmei de consultanță PricewaterhouseCoopers.
Reglementarea europeană este una favorabilă companiilor pentru că nivelul contribuțiilor sociale reprezintă un element important de creștere a costurilor salariale.
Aplicarea regulamentului Comisiei Europene privind sistemele de securitate socială nu implică o armonizare legislativă în plan local, statele membre păstrându-și autonomia în ceea ce privește dezvoltarea sistemelor naționale de securitate socială, respectiv stabilirea cotelor și a perioadei de cotizare.
Potrivit PwC, există și excepții de la regula „plătești unde muncești”, permise în situațiile de detașare în străinătate și în cele de pluri-activitate.
Astfel, dacă un român este trimis să lucreze în alt stat membru UE, în numele angajatorului său, va fi menținut pe perioada detașării în sistemul de securitate socială din România, unde va continua să fie plătită și contribuția, pentru un interval de maximum un an. Detașarea poate fi prelungită cu câte un an, până la cel mult cinci ani, dacă instituțiile din statul gazdă își dau acordul.
„În cazul în care contractul de muncă al lucrătorului migrant va fi suspendat, iar acesta va intra pe statul de plată al angajatorului său din statul gazdă, atunci plata contribuțiilor de securitate socială va fi transferată în statul gazdă”, a explicat reprezentantul PwC.
Pluri-activitatea apare în cazul în care un lucrător își desfășoară activitatea în mai multe state membre, în același timp.
Plata contribuțiilor de securitate socială se poate efectua în România (statul de rezidență) dacă cetățeanul român realizează o parte din activitate pe acest teritoriu sau dacă nici unul dintre angajatori nu își are sediul pe teritoriul României.
Dacă salariatul român are un singur angajator și își desfășoară activitatea pe teritoriul mai multor state membre în care nu este resortisant (nu este înregistrat sau nu are cetățenie), contribuțiile vor fi achitate în statul de rezidență al angajatorului.
– Românii plătesc cele mai ridicate contribuții sociale
În ceea ce privește nivelul contribuțiilor sociale care trebuie plătite în România, se poate spune că acestea se mențin printre cele mai ridicate din Europa.
Dacă nivelul impozitului pe venit este considerat drept rezonabil de către analiști ca urmare a introducerii cotei unice de 16% în 2005, costurile cu aceste contribuții rămân o problemă. Sistemul de impozitare din România continuă să taxeze excesiv munca, spun investitorii străini.
În prezent, nivelul contribuțiilor sociale plătite de angajatori este de 20,25% pentru asigurările sociale de stat (pensii). Contribuția la fondul de șomaj este de 2 %, iar pentru asigurări sociale de sănătate firmele plătesc 6%. La acestea se adaugă cota de 0,25% pe care companiile trebuie să o achite la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
Salariații plătesc 9,5% pentru sistemul de pensii, 6,5% la asigurări de sănătate și 1% la fondul de șomaj.
Luând în considerare impozitul pe venit, contribuțiile sociale, de sănătate și de șomaj, plătite de angajat și angajator, costul efectiv care reflectă taxele plătite statului pe salarii depășește jumătate din salariul brut.
Valorile mari ale contribuțiilor pot să încurajeze soluțiile la limita legii sau evaziunea fiscală.
Autoritățile motivează pe e altă parte că situația sistemului de pensii, care trebuie să asigure un număr mai mare de pensionari decât cel al salariaților, face foarte dificilă reducerea cotelor. Sistemele alternative celui public, respectiv pilonii II și III, nu au intrat încă în funcțiune.