Autoritățile europene și guvernele statelor membre ale Uniunii Europene pregătesc mai multe reglementări privind situația imigranților care trăiesc și lucrează ilegal pe teritoriul acestora, ca urmare a violențelor din suburbiile Parisului.
Deși sunt vizate în special persoanele care provin din Africa și Asia de Sud-Est, noile reglementări i-ar putea afecta și pe românii aflați în aceeași situație.
Comisarul european pentru afaceri interne, Franco Frattini, urmează să prezinte la începutul lunii decembrie un proiect de reglementare a imigrației la nivel european. Deocamdată au început cu imigrația ilegală. La summit-ul din vară de la Evian, țările UE au pus la punct planul comun de expulzare a străinilor veniți clandestin, stabilind chiar un program de transport regulat al acestora cu avionul spre țările de origine, scrie Business Magazin.
Asta după ce în ianuarie Comisia Europeană a lansat un document despre „migrația motivată economic”, solicitând standardizarea la scară europeană a regulilor de admitere a imigranților. Cu pragmatism, Comisia recunoaște ca UE are nevoie de lucratori străini, ca să umple golul de forță de muncă lăsat de scăderea natalității în statele membre; drept urmare, dacă se consideră excedat de numărul de străini, fiecare stat n-are decât să-și fixeze limite la numărul de imigranți pe care își poate permite să-i accepte. Problema apare însă la partea de integrare socială a imigranților, lăsată de statele UE mai curând la latitudinea primarilor de orașe.
Directoratul UE pentru justiție, libertate și securitate a lansat chiar un „Manual de integrare pentru autorități și practicieni”, cu exemple de inițiative locale pentru acomodarea străinilor. În Frankfurt, de pildă, proaspeții imigranți au parte de un curs de 600 de ore de limbă germană și de 40 de ore de „orientare urbană”, adică mers cu metroul, plimbare prin oraș, vizita la primărie, informații despre legislație – ambele programe fiind prezentate de imigranți deja adaptați în societatea germană. La Gent, în Belgia, exista un serviciu municipal de integrare, finanțat de comunitatea flamandă, care oferă nou-veniților asistență pentru educație și găsirea unui loc de muncă, precum și cursuri de introducere în sistemul social belgian, predate în turcă, arabă, franceză, engleză, rusă, spaniolă, albaneză, farsi și somaleză.
Situația nu-i deloc ușor de ținut în mână: cel puțin 25.000 de africani fără acte în regulă au trecut Pirineii în ultimele luni, iar UE estimează că jumătate de milion de imigranți clandestini au intrat deja în țările membre. Pentru a-și demonstra solidaritatea, alte țări europene – Cehia, Olanda, Irlanda și Germania – au propus să accepte pe teritoriul lor o parte dintre fugarii subsaharieni, până ce UE va ajunge să stabilească „parteneriate” cu țările lor de origine (a se citi tot ajutor financiar către aceste țări sărace), care să mai stăvilească acest veritabil exod. În privința Spaniei, guvernul de la Madrid a legalizat în februarie trecut situația a 800.000 de clandestini lucrători la negru, dintr-un motiv economic simplu: ca să poată încasa impozite de pe urma lor.
Business Magazin scrie că această măsură a fost criticată de alte țări europene, care și-au exprimat îngrijorarea că astfel se încurajează imigrația fără acte. Guvernul laburist de la Londra a găsit alte soluții: amenzi fixe pentru angajatorii care folosesc munca la negru, limitarea drastică a dreptului la azil și acceptarea exclusiv a străinilor știutori de engleză și calificați profesional. Ministrul de interne francez Nicolas Sarkozy a anunțat recent că până la sfârșitul anului va expulza 23.000 de imigranți clandestini, printre care se vor putea număra și români, la care se vor adăuga foarte probabil și cei prinși săptămânile trecute dând foc prin Paris.
Până ce se va ajunge la o soluție europeană unică, americanii sunt, ca de obicei, cei cu punctul de vedere cel mai radical. Diana Furchtgott-Roth, expert la Centrul pentru Politica Forței de Muncă la Hudson Institute, susține că UE ar trebui să adopte sistemul din SUA, adică să-i încurajeze pe imigranți să vină să muncească, dar fără a le oferi avantaje de-a gata, locuințe sau asistență socială, pentru că altfel ei vor veni doar ca să primească ajutoare și nu vor mai avea nici un stimulent să-și găsească de lucru.
