Campania pentru promovarea turismului românesc atrage atenția, într-o perioadă de criză, sărăcie, austeritate, proteste stradale, prin opulență. Aș zice chiar, având în vedere fondul pe care se desfășoară, prin obrăznicie. Poate că este o nouă doctrină managerială care ne scapă iar, în primitivismul nostru, n-o pricepem unii dintre noi. Între aceștia mă număr și eu. Mă simt obligat la un mic desen al personalității doamnei Elena Udrea, ministru al turismului și promotor al acestui proiect. Doamna Udrea a apărut în peisajul politic românesc de la început foarte aproape de vârf. Ea îl însoțea zi-noapte pe primarul general al Capitalei, pe atunci Traian Băsescu. Îi ducea mapa la birou și îi turna în pahar la cârciumă. Oficial era un fel de consilier. Consilier a fost și la Cotroceni, unde a câștigat alegerile concomitent cu președintele. Mă rog, aici niște sincope de pricepere în chestiuni de politică externă aflate în fișa postului, ca și un început de scandal monden au făcut-o pe doamna Udrea să se retragă oficial din post. A continuat să se ducă însă, dacă ar fi să îi dăm crezare Adrianei Săftoiu, consilier prezidențial, la rându-i, la acea vreme, la Cotroceni seară de seară. Un om cu simțul datoriei lucrează pentru țară și fără salariu. Oricum recompensa a venit acum, cu vârf și îndesat, prin numirea doamnei Elena Udrea în funcția de ministru al turismului. Ministerul s-a nimerit să primească o sumă disproporționat de mare în comparație cu bugetul actual, cu austeritățile momentane sau de durată și chiar în comparație cu alte ministere mai împovărate de probleme. Că doamna Udrea, autoarea costisitoarei campanii de promovare internațională a turismului românesc, nu este o proastă, știu. O femeie care la vârsta ei, comparabilă cu a fiicei mari a președintelui, posedă hoteluri, terenuri, mașini, bijuterii, conturi babane nu poate fi o toantă. Și atunci de ce îmi pare imbecil sau să zic mai blând neinspirat acest proiect publicistic?
S-a nimerit să mă întâlnesc ieri la ușa profesorului Eduard Apetrei, unul din străluciții cardiologi ai României, cu Ștefan Gheorghiu, faimosul violonist. M-am bucurat că mă știe și m-a lăudat pentru nepotul meu, Alexandru Tomescu, tânărul violonist care a câștigat concursul pentru vioara Stradivarius. Mi-a fost, zice profesorul, învățăcel de la 12 ani. Este un talent de excepție. Ziaristul din mine, chiar la ușa unui profesor de inimi, nu s-a putut abține de la o întrebare care putea fi cotată drept obraznică. Cum de fosta dumneavoastră noră, Angela Gheorghiu, căreia eu mă laud că i-am acordat primul premiu național când era doar elevă de liceu, vă mai poartă numele de familie după despărțirea de fiul dumneavoastră? Mi-a cerut voie și am fost de acord, mi-a răspuns calm violonistul octogenar. Nu ne-a făcut de rușine numele. Jos pălăria, mi-am zis în gând. Ce morală înaltă a unui intelectual.
Apoi profesorul a comis o ironie legată de campania ministresei turismului. Să fim noi o țară faimoasă doar prin sportivi? Nu eram foarte documentat și, ajuns la redacție, am cerut lămuriri. Așa am aflat că doamna Udrea comprimă valorile României în trei sportivi : Hagi, Comăneci și Ilie Năstase. Sunt trei sportivi care la vremea gloriei lor ne-au adus multe bucurii. Azi, printr-o abundentă întrebuințare, s-au mai uzat și ei, la chip și chiar la faimă. Să vină un american în România pentru a o vedea pe Nadia? O vede mai degrabă la el acasă. Nici pe Gică Hagi și pe Ilie Năstase nu-i vezi toată ziua pe stradă. Doamna Udrea care încalecă, într-o imagine de televiziune reluată zilnic, o bicicletă, prilej cu care observăm că i s-a cam lățit fundul, crede că identificând România cu acești trei mari sportivi, toți amatorii de vacanțe de pe mapamond se vor înghesui pe meleagurile dâmbovițene.
Citeam într-un atlas englezesc că singurele lucrări de anvergură ale lui Brâncuși sunt concentrate la Târgu Jiu, orășel din sudul României, zonă în care s-a născut cel mai faimos sculptor modern al lumii. Ultima sculptură a lui Brâncuși s-a vândut în urma unei licitații cu o sumă astronomică, ceva în jur de 30 de milioane de dolari.
Să nu încapă în portretul de țară al României, desenat de fosta purtătoare de dosare a lui Traian Băsescu, și altă lume decât cea sportivă? Suntem noi Sparta antică, faimoasă pentru luptătorii și atleții ei? Merg oamenii în România ca la Olimpia, în Peloponez, să pipăie țărâna pe care au alergat sportivii Greciei antice? Pe țărmul iberic al Atlanticului, fiecare locșor prin care a trecut Columb e însemnat. La fântâna asta a băut apă Columb, aici s-a oprit înainte de a porni pe Ocean, după piatra asta marele navigator și descoperitor a făcut pipi. Să vină nemții sau francezii sau spaniolii să vadă unde a făcut pipi marele nostru tenisman?
Doamna Udrea care, spuneam, nu poate fi suspectată de prostie când e vorba de agonisit avere proprie, poate fi bănuită că pitește, sub fostul ei zâmbet drăgălaș care s-a cam ofilit, o mare cheltuitoare de bani publici. Sau îi cheltuiește și pe ei trăgându-și cuvenita parte de profit? Profit poate fi și cel de imagine, pentru că până una alta văd că facem pe toate canalele reclamă nu României, ci Elenei Udrea.
