România este una dintre puținele țări europene unde nu există legislație privind insolvența persoanelor fizice, care nu beneficiază de nicio formă de protecție în fața creditorilor odată ce ajung în situația de a nu-și mai putea onora obligațiile financiare, potrivit unui raport realizat pentru CE.
Alături de Ungaria și Spania și spre deosebire de alte state din UE, România nu oferă debitorilor persoane fizice opțiunea de restructurare a datoriilor printr-o procedură de faliment supravegheată judiciar, cu protecție față de creditori, potrivit unui studiu realizat de compania de consultanță London Economics pentru Comisia Europeană, contractat în 2011 și finalizat anul trecut.
Între timp, după finalizarea raportului, Spania a introdus în lege prevederi care previn evacuarea din locuințe a persoanelor aflate în situație de neplată la credite ipotecare.
În Ungaria, Fondul Monetar Internațional (FMI) a cerut elaborarea unei legi a falimentului personal.
Raportul trece în revistă principalele motive pentru care, în cazul Româniai, au eșuat încercările de a trece prin Parlament o lege a falimentului personal, cum ar fi îngrijorările exprimate de bănci privind o posibilă creștere a numărului de tentative de fraudă odată cu apariția unei astfel de variante, dar și opoziția FMI, invocată de guvern, dar negată de instituția de la Washington.
Deși FMI neagă că s-ar fi implicat în această dezbatere, raportul London Economics amintește că în scrisorile atașate acordului se menționează că guvernul va continua consultările cu FMI și Comisia Europeană înainte de a introduce măsuri precum cele prezente în proiectul privind legea insolvenței personale, care ar putea crește indisciplina în rândul debitorilor.
Referitor la tentativele de fraudă, raportul prezintă poziția Asociației Române a Băncilor (ARB), care consideră că rata de infracționalitate din România este mai ridicată decât în alte state membre UE, astfel încât tratarea situațiilor de supraîndatorare cu instrumente echivalente nu ar fi oportună.
Raportul îl citează pe președintele ARB, Radu Ghețea, care a afirmat că efectul negativ imediat al legiferării falimentului personal ar fi creșterea volumului de provizioane constituite de bănci și probabil necesitatea unor majorări de capital.
În plus, șeful Raiffeisen Bank România, Steven Van Groningen, citat de asemenea în raport, consideră că principalele consecințe negative ale unei legi a falimentului personal ar fi creșterea costului creditului și scăderea finanțării oferite de bănci în cazul creditelor ipotecare, din moment ce valoarea de colateral a locuinței ar fi redusă de prevederile care ar împiedica evacuarea debitorului rău-platnic.
Totodată, studiul invocă opinii ale sistemului bancar și băncii centrale privind temeri la adresa stabilității sistemului bancar, respectiv la capacitatea sistemului de a absorbi pierderile generate de apariția unui astfel de cadru legislativ, la consecințele acestor pierderi asupra creditării și, în final, asupra creșterii economice.
Banca Națională, care s-a opus de asemenea inițiativelor, a invocat stabilitatea sistemului bancar și posibilitatea ca băncile, confruntate cu legiferarea falimentului personal, să ceară mai multe garanții pentru credite și să restricționeze accesul la finanțare.
US Commercial Service, agenție a guvernului SUA, notează că numărul insuficient de judecători și avocați specializați în proceduri de faliment îngreunează procesul judiciar în astfel de cazuri și împiedică de multe ori soluționarea în mod consecvent a dosarelor.
De asemenea, există motive de îngrijorare legate de sistemul judiciar, care nu ar face față numărului ridicat de dosare care ar ajunge în instanță în baza unei legi a falimentului personal.
Studiul a fost realizat pe baza opiniilor exprimate de-a lungul timpului de diverși jucători – BNR, bănci, guvern, FMI, agenții de rating, parlamentari, avocați și organizații care reprezintă consumatorii – dar și de respondenți intervievați de compania de consultanță.
