România înseamnă costuri de producție cu 70% mai mici decât în SUA, Cehia – multe spații în studiouri, iar Ungaria – facilități fiscale. Acestea sunt câteva dintre beneficiile menționate de Hollywood Reporter într-o analiză a oportunităților oferite de opt țări europene pentru producătorii de film.
Probabil că niciodată producătorii americani n-au avut mai multe posibilități din care să-și aleagă viitoarele locații de filmare în Europa. Pentru statele de pe continent, miza e mare pentru că producțiile hollywoodiene serioase aduc zeci de milioane de dolari la buget. The Hollywood Reporter pune sub lupă opt țări – România, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Franța, Spania, Germania și Marea Britanie – prezentând avantajele și dezavantajele fiecăreia.
Publicația estimează că aproximativ 50 de milioane de dolari au fost cheltuite pe serviciile de producție de film în România anul trecut. Iar cifrele se anunță bune și pentru 2005. Costul mediu de producție al unui film de ficțiune în România este cu 40-60% mai mic decât în Marea Britanie și cu până la 70% mai mic decât în Statele Unite. Nu există însă facilități fiscale promovate de autorități pentru a atrage producătorii străini, iar infrastructura țării – mai ales drumurile – sunt sub standardele europene, astfel că unele locații sunt greu accesibile, precizează Hollywood Reporter.
Principalele avantaje ale României sunt așadar forța de muncă ieftină și varietatea locațiilor, scrie publicația. Prin cele două mari studiouri ale sale, MediaPro și Castel Film, România a atras tot mai multe producții străine. Printre acestea se numără „Joyeux Noel” (propunerea Franței pentru nominalizările premiului Oscar pentru cel mai bun film străin), „Blood & Chocolate”, „The Cave” (două dintre cele patru producții Lakeshore filmate la Buftea), „Cold Mountain” (cu un buget de 83 milioane de dolari), „7 Seconds” și „Razor’s Edge” (ambele cu Wesley Snipes).
Din cauza scăderii cursului dolarului și a creșterii constante a salariilor, Praga nu mai este la fel de ieftină ca la începutul anilor ’90. Capitala cehă rămâne, totuși, în topul destinațiilor cineaștilor grație versatilității locațiilor, a spațiilor disponibile în studiouri, a echipelor tehnice vorbitoare de limbă engleză și, din mai 2004, a granițelor deschise cu alte state din Uniunea Europeană. „Oamenii încă au sentimentul că obțin cel mai bun preț aici”, spune Matthew Stillman, cofondator al celei mai mari companii din domeniu din Cehia, Stillking Films.
În plus, directorul Comisiei de Film din Cehia, Ludmila Claussova, speră că un studiu despre industria filmului susținut de Ministerul Culturii va convinge autoritățile să propună facilități fiscale pentru producători. „Politicienii trebuie să înțeleagă că proiectele străine ajută producția națională de filme”, spune Claussova.
Spre deosebire de România și Cehia, Ungaria are unul dintre cele mai generoase sisteme fiscale pentru realizatorii de filme. Anul trecut, autoritățile au introdus un rabat de 20% la banii cheltuiți în Ungaria de producătorii străini cu condiția ca un partener local să fie implicat. Măsura a prins deja în plasă două prăzi mari: regizorul Steven Spielberg a filmat o parte din „Munich” la Budapesta, iar producătorul american Fox a folosit locații din Ungaria pentru filmul său pentru copii „Eragon”.
Bulgaria a intrat mai târziu în rândul țărilor din Europa de est care reprezintă o afacere pentru cineaști. „(România, Ungaria și Republica Cehă) oferă aceleași facilități, dar prețurile noastre sunt mai competitive”, susține Evgheni Michailov, directorul executiv al Boyana Film Studios. Cele mai mari studiouri din această țară – Boyana, deschis în 1962, și Nu Image, care a câștigat licitația pentru privatizarea celuilalt studio – sunt pe cale să formeze una dintre cele mai mari întreprinderi de acest tip din Europa, ceea ce va însemna un plus pentru Bulgaria.
Are reputația unei țări cu forță de muncă foarte scumpă, dar Franța contrabalansează acest lucru cu câteva avantaje clare: decor superb, experți în efecte speciale, studiouri și servicii de postproducție și, mai nou, deschiderea monumentelor istorice către echipele de filmare. Datorită acestei decizii recente a ministrului Culturii, Sofia Coppola a devenit primul regizor căruia i s-a permis acces larg în Palatul Versailles pentru a turna „Marie-Antoinette”, în timp ce Ron Howard a putut filma la Luvru ecranizarea bestsellerului „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown.
Soare o bună parte din an, peisaje variate și costuri ceva mai mici decât în alte țări din vestul Europei – nu e numai oferta Spaniei pentru turiștii obișnuiți, ci și pentru cineaști. Spania are „o lungă experiență în organizarea de evenimente și primirea turiștilor”, subliniază președintele Comisiei de Film, Carlos Rosado. În plus, țara va beneficia în curând de unul dintre cele mai complete și moderne studiouri de film din lume: City of Lights, o investiție de 272 milioane de euro pe coasta mediteraneană, lângă orașul Alicante.
Orice discuție despre filmarea în Germania începe și se termină cu Studioul Babelsberg, cel mai vechi, mai mare și mai prestigios complex din țară, care oferă servicii complete pentru film și televiziune – mai ales pentru producțiile de anvergură. Deși nu are facilități fiscale pentru producători, Germania este un teritoriu generos din punctul de vedere al subvențiilor, Guvernul federal fiind sursa cea mai importantă, cu 86 milioane de euro alocate anual finanțării filmelor germane și a coproducțiilor internaționale.
Tehnicieni de top, studiouri renumite în întreaga lume și o instituție care atrage proiectele cinematografice la Londra sunt principalele motive pentru care Marea Britanie este în continuare o destinație a realizatorilor de film, deși unii dintre ei s-au mutat spre Est în ultimii ani. Pentru a agăța mai multe producții, agenția guvernamentală Film London a anunțat la ultima ediție a Festivalului de la Cannes o serie de inițiative care ar înlesni procesul – cunoscut ca fiind extrem de complicat – de filmare în capitala britanică. „Vindem Londra așa cum nu s-a mai făcut niciodată. Furnizăm mai multe informații și mai mult sprijin decât oricând”, spune președintele agenției, Adrian Wootton.
Pentru producătorii pentru care costul este un factor-cheie, nisipurile sunt în continuă mișcare. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, prețurile vor crește probabil, arată The Hollywood Reporter. Țările baltice intră în joc în acest context. Capitala Lituaniei, Vilnius, atrage deja producătorii de televiziune. Și nu va mai dura mult până când Turcia, candidată la integrarea în UE, își va valorifica forța de muncă ieftină în cinematografie.
România – un chilipir pentru cineaști, în ciuda drumurilor desfundate
