Comisia Europeană a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Comunităților Europene de la Luxemburg în legătură cu faptul că opt state membre nu au adaptat Directiva 2006/100/CE, privind libera circulație a persoanelor, astfel încât acesta să includă România și Bulgaria, informează europa.eu.
Directiva nu a fost adaptată, încă, de Austria, Belgia, Cipru, Franța, Grecia, Irlanda, Luxemburg și Spania. Ea prevede recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor, astfel încât cetățenii statelor membre să-și poată practica meseria oricunde pe teritoriul Uniunii Europene.
În cele opt state membre, cetățenii români și bulgari nu sunt, deocamdată, incluși în prevederile directivei.
Termenul limită pentru adaptarea legislației a expirat pe 1 ianuarie 2007, dar țările sesizate nu au implementat noile reguli.
Conform comunicatului de presă de pe site-ul europa.eu, câtă vreme directiva nu este legalizată în toate cele opt state, cetățenii români și bulgari vor înfrunta o birocrație inutilă din cauza procedurilor care trebuiesc urmate pentru a-și putea practica meseria.
Principiul liberei circulații și al stabilirii cetățenilor europeni este enunțat în Articolul 14 (fostul art. 7a) al Tratatului CE și în prevederile asupra cetățeniei europene.
Tratatul de la Maastricht a inclus politica de azil, cea referitoare la traversarea granițelor externe ale Uniunii și politica de imigrare printre problemele de interes comun la nivelul Statelor Membre.
Pe de altă parte, Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999, include aceste aspecte iî Tratatul CE (Articolele 61 – 69), și prevede o perioadă de tranziție de cinci ani înainte ca procedurile comunitare să intre în totalitate în vigoare. La încheierea acestei perioade, va trebui să existe o „zonă de libertate, securitate și justiție”, care să elimine verificarea persoanelor, indiferent de naționalitate, la trecerea granițelor interne.
Potrivit site-ului infoeuropa, în sistemul general de recunoaștere reciprocă, UE încearcă să elimine obstacolele din calea alegerii și urmării unei profesii recunoscute, acceptând principiul ca o persoană pe deplin calificată pentru a practica o profesiune recunoscută într-un stat membru ar trebui să aibă dreptul de a o practică oriunde în cadrul Uniunii. Coordonarea sistemelor de formare profesională pentru arhitecți și unele categorii de personal din domeniul sănătății facilitează procesul de recunoaștere profesionala în aceste cazuri.
Acest aspect ar putea ridica probleme, mai ales dacă se iau in considerare directivele specifice privind profesiile din domeniul sănătății și arhitecturii, arată inforeuropa.
Soluția găsită de Uniunea Europeană urmărește, pe de o parte, să garanteze integritatea profesiilor în UE și să-i protejeze pe cetățenii UE, dar și să pună în practică aceste drepturi într-o manieră simplă și clară pentru toți cetățenii Uniunii extinse, fără să ducă la o suprasolicitare administrativă inutilă pentru aceștia și administrații.
