Romania, sat. Da’ olimpic!

Căldură atât de mare, încât mai-mai să uităm că pe lume mai sunt și ierni. Despre care ne-a reamintit însuși onor dl. Prim Ministru. Prilejul? Ideea absolut futuristă de a organiza, da, da, noi înșine ditamai Olimpiada. Și nu una oarecare, de vară, ci una din acelea la care noi ne pricepem, cum să zic pentru a mă face mai bine înțeles? Am găsit: cam tot atât cât se pricepe, coincidență!, tot onor dl. Prim Ministru la condus motociclete. Altfel spus, o chestie în care dacă ne băgăm iar alții sunt atât de proști încât să ne lase, ne rupem sigur gâtul. Sau, că tot vorbirăm, măcar unul din cele (două?, patru!?) picioare. România și Olimpiada de iarnă este un titlu de science-fiction pe care n-a avut curajul să-l atace nici măcar un singur creator de S.F.. De unde s-ar putea trage concluzia că, o dată în plus, viața bate filmul. Ce să-i fi provocat d-lui Tăriceanu o asemenea viziune? Propria-i imagine, proiectată în timp, când slaloma grațios pe singura pârtie cât de cât rezonabilă din această țară aparent locuită? Ori poate pe aceea a dușmanului său de moarte (ați ghicit!, de aceea nici nu-i mai dăm numele domnului Băsescu!) șofând cu dexteritate de Lewis Hamilton altoit cu Alberto Tomba minunăție de snowmobile? În sfârșit, important e că omul vrea. Și, vorba lui Adidas, dacă vrei, poți. Numai că până la data fixată drept țintă, 2022, au mai rămas doar 15 ani (odihnească în pace ultraoptimistul domn Brucan!), despre care eu, care în alți 53 spre 54 ani (merci, la fel!) n-am văzut construindu-se măcar o singură pârtie de competiție, o singură trambulină ori vreun amărât de patinoar, tare mă îndoiesc că ne vor fi de ajuns. Un termen aproape rezonabil ar fi fost mai degrabă 2222. Și garantează dl. Olimpiceanu că va fi atunci suficientă zăpadă cât să acopere gropile din șoselele de acces către satul olimpic și către virtualele locuri ale competițiilor? Cred că dl. Tăriceanu a înțeles greșit termenii. Anume că „sat olimpic” nu e același lucru cu sat, pur și simplu. Adică stadiul în care ne aflăm prin comparație cu orașele (Chamonix, Osaka, Salt Lake City) pe unde s-au organizat Olimpiade de Iarnă cât se poate de reale și concrete, nu ipotetice, virtuale ori futuriste.