România preia, la 1 ianuarie 2009, Președinția-în-Exercițiu (PiE) a Inițiativei Central Europene (ICE), pe parcursul anului viitor România propunându-și promovarea unei relații eficiente ICE-UE dar și consolidarea dimensiunii cooperării transfrontaliere și interregionale. Acesta este primul mandat al României la conducerea ICE de la dobândirea statutului de membru al Inițiativei, în 1996.
De asemenea, potrivit MAE, acest mandat va fi exercitat într-un moment în care ICE marchează 20 de ani de existență.
Președinția-în-Exercițiu a ICE va promova responsabilități sporite la nivel operațional ale ICE, cooperarea între statele UE și cele care nu sunt membre UE în formatul specific al ICE dar și continuarea implicării Comisiei Europene în activitățile ICE.
România va urmări promovarea instrumentelor relevante ale cooperării regionale pentru susținerea aspirațiilor europene și euro-atlantice ale statelor ICE incluse în Procesul de Stabilizare și Asociere și în Politica Europeană de Vecinătate, susține MAE în documentele publicate pe site-ul său, cu ocazia preluării președinției ICE.
România va urmări de asemenea consolidarea profilului regional al Inițiativei și creșterea vizibilității sale internaționale. În acest scop, accentul va fi pus pe promovarea expertizei ICE în dezvoltarea de proiecte de cooperare, susține MAE.
De asemenea, România va continua obiectivele promovate de președinția moldoveană a ICE pe parcursul anului 2008, în special continuarea implementării reformei ICE și consolidarea relației cu UE a Inițiativei.
Totodată, în calitate de președinte ICE, România va acționa pentru consolidarea cooperării dintre statele membre și nemembre UE, în vederea facilitării transferului de know-how și acordarea de asistență punctuală în domenii relevante apropierii de UE.
O atenție specială va fi acordată cooperării transfrontaliere, transporturilor, economiei, agriculturii și mediului. De asemenea, foarte importantă va fi continuarea dialogului dintre ICE și Comisia Europeană.
În afară de promovarea unei relații eficiente cu UE, în colaborare cu Secretariatul ICE, președinția română a ICE își propune consolidarea profilului ICE în cadrul structurilor de cooperare regională, cu accent pe specificul Inițiativei dar și consolidarea dimensiunii cooperării transfrontaliere și interregionale, prin dezvoltarea proiectelor comune ale autorităților locale sau ONG-urilor.
MAE a prezentat de asemenea și câteva dintre principalele acțiuni ale președinției României la ICE, printre care organizarea summitului șefilor de guvern, în noiembrie 2009, reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai țărilor ICE, reuniunea Summit Economic Forum în octombrie sau noiembrie 2009, reuniunea Comitetului Parlamentar ICE în mai 2009 și Adunarea Parlamentară ICE în noiembrie.
Inițiativa Central Europeană (ICE) reunește 18 state membre: Albania, Austria, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Serbia, Ucraina și Ungaria.
ICE este continuatorul „patrulaterului”, inițiativă fondată în 11 noiembrie 1989 de Austria, Italia, Iugoslavia și Ungaria. Odată cu admiterea Cehoslovaciei și Poloniei, în 1990, structura s-a numit, pe rând, «pentagonala», respectiv «hexagonala». În 1992, după admiterea Sloveniei, BiH și a Croației, structura și-a schimbat denumirea, devenind Inițiativa Central-Europeană.
România a fost primită în ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a miniștrilor afacerilor externe ai țărilor membre ale acestei organizații.
Odată cu aderarea României și Bulgariei la UE, la 1 ianuarie 2007, ICE cuprinde un număr egal de state membre UE (Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria, România, Bulgaria) și nemembre UE (6 state din Balcanii de Vest: Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Serbia, Muntenegru; 3 state din fosta URSS: Republica Moldova, Belarus, Ucraina). Din ICE fac parte opt state membre NATO (Bulgaria, Cehia, Italia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria).
Deciziile ICE sunt reflectate în documente finale, declarații și recomandări politice, adoptate prin consens la reuniunile șefilor de guvern și miniștrilor de externe.
