România, pe primul loc la decese cauzate de hepatitele cronice

Românie ocupă primul loc în topul țărilor cu decese cauzate de hepatite cronice, în condițiile în care statul alocă prea puține resurse pentru tratamentul bolilor hepatice, au concluzionat, vineri, specialiștii prezenți la conferința pe teme de tratament al bolilor ficatului.
Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România este pe primul loc la numărul de decese cauzate de hepatitele cronice – cu 262.875 de cazuri la un milion de locuitori – și pe locul doi (după Republica Moldova) în ceea ce privește decesele provocate de ciroză, au precizat specialiștii prezenți la conferința cu tema „Hepatitele virale cronice-mai multe patologii, un singur tratament”.
Medicii au afirmat că majoritatea pacienților au fost infectați în anii ’80, în sistemul sanitar, din cauza instrumentelor și procedurilor medicale neadecvate (seringi nesterilizare, transfuzii cu sânge netestat).
Totodată, participanții la conferința de presă au apreciat că fondurile primite de sistemul sanitar pentru cercetare și pentru tratamentul bolilor ficatului sunt insuficiente, iar legislația specifică nu este actualizată.
Medicul Florin Căruntu, de la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București, a afirmat că tratamentul pentru hepatita virală este foarte scump, dar este mult mai „rentabilă” tratarea bolii în acest stadiu, decât după evoluția acesteia în stadiul de ciroză.
De asemenea, Alexandru Oproiu, medic la Spitalul Militar de Urgență din București, a afirmat că anual sunt tratați între 2.600 și 3.000 de pacienți cu boli hepatice, fondurile pentru tratament, în valoare de aproximativ 700 de milioane de lei vechi, fiind asigurate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Oproiu a atenționat că din cauza fondurile mici în comparație cu nevoile pacienților, medicii sunt nevoiți să îi selecteze doar pe cei cu șanse mai mari de vindecare, adăugând că singurul „ajutor” în acestă situație este evoluția lentă a bolii (30 -35 de ani) până la faza de ciroză.
Mihai Voiculescu, medic la Centrul de Medicină Internă al Institutului Clinic Fundeni, a declarat că este nemulțumit din cauză că fondurile pentru dializa hepatică nu sunt rambursate, așa cum se întâmplă în cazul dializei renale. „La CNAS, acolo este defecțiunea”, a explicat Voiculescu situația creată.
Voiculescu a apreciat că dializa hepatică are șanse de reușită în 80 la sută din cazurile de pacienți aflați în stadiul incipient al bolii și 50-60 la sută în cazul celor grav bolnavi, costurile procedurii fiind destul de ridicate (2.000 de euro pe ședință).
La rândul său, reprezentantul Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași, medicul Carol Stanciu, a „penalizat” legislația în domeniu, afirmând că, din punct de vedere medical, nu mai este necesară puncția biopsie hepatică pentru determinarea unui diagnostic al bolii hepatice. Procedura este însă obligatorie în cazul bolnavilor care doresc să obțină tratament gratuit al bolii hepatice. Stanciu a susținut că există alte proceduri medicale, moderne, fără riscuri pentru pacienți, pe baza cărora se poate emite un diagnostic corect.
„Un pacient dintr-o mie decedează ca urmare a procedurii. Nu mai iau în calcul problemele secundare care pot să apară. Și ce se va întâmpla cu medicul care a avut ghinionul să facă acea puncție.(…) Am făcut sute de puncții în cariera mea și încă nu dorm în noaptea care urmează unei asfel de proceduri”, a explicat Stanciu.
Potrivit unui studiu realizat la Cluj-Napoca, virusul hepatitei B este prezent la 5-6 la sută din populație, iat virusul hepatitei C la 8-12 la sută din populația României. Consecințele cele mai grave ale hepatitei C sunt, pe termen lung, ciroza hepatică și riscul de cancer hepatic.
Reprezentantul companiei Roche, Matei Popescu, a apreciat că hepatita C este singura boală virală care poate fi eliminată, apreciind că aceasta este tratată cu succes în România în peste 60 la sută din cazuri. Și el a atras atenția asupra costurilor substanțial mai mici ale tratamentului, decât cele ale transplantului (metoda extremă de prelungire a vieții bolnavilor).