Declarațiile oficialilor de la București, din ultima vreme, par să indice că România ar urma să fie „iertată” de clauza de salvgardare, dar și de o reducere a fondurilor comunitare dar, așa cum a anunțat, vineri, însuși ministrul Justiției, Mecanismul de Cooperare și Verificare va fi menținut.
„Clauza de salvgardare” a devenit pentru autoritățile române un fel de „Bau-Bau”, o pedeapsă invocată deseori de politicieni, miniștri, dar și de oficiali străini. O pedeapsă care nu s-a concretizat, în pofida faptului că rezultatele mult-așteptate în lupta împotriva corupției nu au apărut, iar România înregistrează în continuare mai multe neajunsuri decât succese la toate cele patru obiective impuse de Comisia Europeană.
Așadar, motivul pentru care România ar putea fi iertată de clauză nu are, practic, legătură cu succesele înregistrate în reforma în domeniul justiției, ci cu faptul că mecanismul clauzei, de altfel fără precedent, nu s-a dovedit a fi instrumentul pe care Bruxellesul și-l dorise pentru a vedea înfăptuirea reformei din domeniul justiției. În plus, este evident că activarea clauzei – care ar presupune nerecunoașterea deciziilor judecătorești în UE – ar afecta România dar și, poate într-o măsură la fel de importantă, celelalte state membre.
România rămâne totuși percepută ca o țară afectată de corupție și cu un sistem judiciar nereformat. O dovadă în acest sens o reprezintă numeroasele articole ce apar frecvent în presa străină, dar și raportul Transparency International publicat la sfârșitul lunii iunie, care nota „evoluțiile minore” înregistrate în combaterea corupției.
Cazurile de mare corupție, anunțate cu surle și trâmbițe de presă, au rămas încă fără finalizare. În aceste condiții, nu este de mirare că, potrivit ultimului Eurobarometru, românii sunt în continuare printre cetățenii europeni cu cea mai puțină încredere în justiție. Și nu ar trebui să fie de mirare dacă CE va sublinia în raportul pe care îl va publica la 23 iulie insuficiența progreselor în domeniul combaterii corupției la nivel înalt.
Surse ministeriale au declarat recent pentru MEDIAFAX că raportul CE ar trebui să menționeze însă și adoptarea, în luna iunie, a unei strategii de combatere a corupției la nivel local, deși, din nou, Bruxellesul pare conștient de semnalele potrivit cărora se înregistrează corupție în sectoarele sensibile.
Tot astfel, poate că nu ar fi de mirare ca raportul de la 23 iulie să indice că atât oficialii europeni, cât și cetățenii români împărtășesc o senzație comună – aceea că, deși multe proiecte au fost demarate, acestea nu s-au finalizat, iar rezultatele concrete sunt încă așteptate. De altfel, oficialii de la Bruxelles, chestionați pe tema reformei în domeniul justiției, nu s-au sfiit niciodată să recunoască dorința de a vedea rezultate concrete. Un exemplu de proiect demarat dar rămas neîncheiat ar putea fi numeroasele dosare de corupție.
Un alt exemplu, la nivel instituțional, ar putea fi ANI, a cărei înființare a fost cerută de altfel chiar de la Bruxelles. O instituție despre care, acum, CE ar avea motive să noteze că funcționează, dar nu la capacitate deplină, fiind în continuare nevoie de măsuri.
Oficialii europeni au repetat de numeroase ori, clar și fără echivoc, că așteaptă rezultate în combaterea corupției la nivel înalt. Mai mult, raportul intermediar din luna februarie, preciza că, până în octombrie 2007, DNA a solicitat aprobarea începerii urmăririi penale a opt foști miniștri. În acest context, CE a indicat în luna februarie că activitatea Direcției Naționale Anticorupție „arată un parcurs pozitiv”. „Parcurs pozitiv” pe care CE l-ar putea menționa și în raportul din luna iulie, atât în privința DNA, cât și a Ministerului Public, potrivit surselor ministeriale citate.
Aceleași surse care susțin, apropo de situația foștilor miniștri sau prim-miniștri intrați în atenția DNA, că CE resimte o nemulțumire accentuată față de Parlament. De altfel, întrebat de MEDIAFAX în legătură cu lipsa de cvorum din Camera Deputaților la votul asupra cererilor de începere a urmăririi penale a lui Adrian Năstase și Miron Mitrea, un purtător de cuvânt european declara, la sfârșitul lui iunie, că CE nu comentează cazuri individuale. Dar, adăuga el, progresele înregistrate în cazurile Adrian Năstase și Miron Mitrea, precum și dezvoltarea generală a situației în domeniul justiției vor fi incluse în raportul Comisiei Europene pe tema justiției.
Așadar, probabil fără a nominaliza, Comisia va include în raportul de la 23 iulie o stare de nemulțumire față de Legislativul de la București, cu trimitere la problema cazurilor de coruție la nivel înalt, dar și a activității legislative. Un semnal în acest sens ar putea fi faptul că dezbaterea pe tema amendamentelor privind Cpp, a determinat, de curând, o vizită a ambasadorilor UE la Camera Deputaților.
Problema Codului de Procedură Penală este una spinoasă și mai veche, care a intrat în atenția Comisiei și la raportul din februarie. Raportul interimar menționa că, în cazul în care vor fi adoptate, modificările la Codul de procedură penală (Cpp) „ar afecta substanțial negativ eficiența anchetelor penale în România în general” precum și anchetele comune cu alte state membre UE.
În contextul în care problema a rămas nerezolvată, oficiali de la București spun că este previzibilă referirea CE la problema Cpp în sensul continuării dezbaterilor pe tema amendamentelor astfel încât varianta finală a documentului să permită o bună cooperare inter-instituțională, dar și între statele membre.
O altă problemă punctuală pe care raportul CE din luna februarie a menționat-o a fost cea a resurselor umane insuficiente, notându-se la acea dată că elaborarea unei strategii de resurse umane a sistemului judiciar este așteptată pentru luna ianuarie 2009. Documentul CE ar putea conține referire și la această chestiune, subliniind din nou în raportul de la 23 iulie necesitățile existente în acest domeniu. Raportul CE din luna februarie nota faptul că în cadrul CSM, rămăseseră vacante 572 de posturi în cadrul parchetelor, iar multe dintre posturile vacante au fost ocupate pe bază de interviuri și de experiență de muncă, fără a controla calificările sau pregătirea noului magistrat. Același CSM a cărui evaluare va fi făcută din nou de Comisie, în raportul de la 23 iulie, potrivit surselor ministeriale citate de MEDIAFAX.
Comisia va evita, cel mai probabil, așa cum s-a întâmplat de obicei, menționarea concretă a unor cazuri de corupție la nivel înalt. Și, tot ca de obicei, CE va menționa că România a continuat eforturile de reformă, lucru de altfel adevărat, reflectat de mai multe măsuri anunțate public de autoritățile de la București dar și de dezbaterea internă în ceea ce privește angajamentul asumat în lupta împotriva corupției la nivel înalt, aspect ce pare a fi pe placul Bruxellesului.
România va ieși, probabil, mai bine decât Bulgaria la raportul de pe 23 iulie. Lucru normal, de altfel, atâta timp cât, în pofida tuturor minusurilor, lucrurile par mai bune la București decât la Sofia, asociată cu un eșec al luptei împotriva influentelor rețele de crimă organizată.
Dar acest lucru nu va însemna că situația justiției din România este una satisfăcătoare. Tot astfel, absența unei decizii privind reducerea fondurilor în strânsă legătură cu problema lipsurilor în reforma justiției – subiect amplu speculat atât în presa de la București cât și din străinătate – nu înseamnă că CE nu a discutat la un moment dat această variantă. Iar, potrivit unor surse oficiale din UE, OLAF ar avea deja o listă destul de lungă de cazuri de fraude cu fonduri comunitare în România.
Raportul va fi finalizat la timp pentru a fi publicat la 23 iulie și, până atunci, orice speculație pe tema conținutului acestuia comportă un grad de risc. Un lucru este însă cert – CE a stabilit României patru obiective privind reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției iar analiza, progreselor înregistrate la aceste capitole va fi cu siguranță în evaluarea de la 23 iulie.
CE va fi nevoită să recunoască un lucru – dincolo de tensiunile politice observate inclusiv de la Bruxelles, Bucureștiul a cooperat. România a raportat la Bruxelles măsurile adoptate, oficialii europeni vorbind despre o vizibilă dorință de cooperare manifestată atât de noul ministru al Justiției cât și de către Guvern.
De altfel, ultimul raport al CE privind progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, din luna februarie, menționa nivelul bun al dialogului între Bruxelles și București.
Mai mult, pe site-ul Ministerului Justiției a fost publicat, la jumătatea lunii mai, un raport privind evoluțiile înregistrate, în perioada iunie 2007 – martie 2008, în îndeplinirea celor patru condiționalități stabilite în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) privind reforma sistemului judiciar și lupta anticorupție. Raportul a fost transmis la Bruxelles, iar ulterior o echipă de experți ai CE s-a deplasat la București pentru a constata personal situația din domeniul justiției.
Probabil că menținerea la nivelul unui ton critic, fără aplicarea concretă a unei sancțiuni, la 23 iulie, este și o măsură de prevedere necesară din partea Comisiei, care știe că în România este an electoral, iar cuvântul Bruxellesului are, încă, greutate mare la București, putând fi oricând transformat în instrument de luptă politică. Ceea ce, cu siguranță, Comisia vrea să evite.
Așadar, Bruxellesul va evita, probabil, peste două săptămâni, adoptarea unei decizii tranșante, preferând să mai aștepte. Iar clasa politică de la București va utiliza, în continuare, temele „justiției” și „corupției” pentru a-și denigra adversarii și a strânge voturi.
În tot acest timp, încrederea românilor în sistemul judiciar se va menține la cote alarmant de mici, iar optimismul în legătură cu UE la cote nejustificat de mari.
Însă ar mai fi ceva – Bruxellesul ar trebui să țină cont că, dacă va alege să prelungească prea mult o atitudine pasivă, dacă se va complăcea prea mult timp în a utiliza un ton critic, nedublat de acțiuni concrete, românii ar putea deveni ceva mai sceptici în privința „puterii” și „influenței” Uniunii Europene în viața lor.
