România ar putea furniza forță de muncă pentru companiile multinaționale din statele dezvoltate, care se vor confrunta, din 2010, cu reducerea semnificativă a numărului de angajați specializați, pe fondul îmbătrânirii populației și al scăderii natalității, potrivit unei analize KPMG. Potrivit studiului „Convergența Specializărilor Globale”, companiile din țările dezvoltate vor avea probleme cu așa-numita generație „Baby Boomers” (persoane născute în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial), care va atinge în 2010 vârsta pensionarii, dar și din cauza scăderii natalității ca urmare a schimbărilor sociale din anii ’60 și a îmbunătățirii metodelor contraceptive. În acest condiții, numărul angajaților specializați se va reduce.
În schimb, din punct de vedere demografic, situația din România este mult diferită față de țările din vestul Europei. România nu a înregistrat aceeași creștere a natalității după cel de-al Doilea Război Mondial, deoarece sfârșitul anilor 1940 și anii 1950 au reprezentat o perioadă foarte dificilă pentru România, odată cu ocupația sovietică și instalarea regimului totalitar. Rata natalității a crescut semnificativ după 1966, când Nicolae Ceaușescu a interzis avorturile și folosirea mijloacelor contraceptive și a rămas ridicată până în anii ’80.
De asemenea, în anii ’60 România nu a suferit aceleași schimbări sociale precum în vestul Europei și, deși rata angajării femeilor era ridicată, structurile familiale au rămas conservatoare până în 1989.
„Ca urmare a acestor factori, România nu se va confrunta cu aceeași scădere a forței de muncă specializate care va afecta țările occidentale începând cu aproximativ 2010. Astfel încât România ar putea oferi oportunități de recrutare interesante pentru companiile multinaționale”, a declarat, într-un comunicat, Mădălina Racovițan, senior manager în cadrul departamentului de taxe și coordonatoare a practicii locale al firmei de audit KPMG.
Potrivit studiului, companiile vor trebui să caute forță de muncă specializată mai ales în statele în curs de dezvoltare, dar s-ar putea să fie nevoite să transfere personal specializat mai numeros între statele în care activează pentru a ajuta la educarea talentelor pe piețele emergente. Procesul de relocare a personalului dintr-un loc în altul necesită un management prudent bazat pe o asistență temeinică.
O altă problemă cu care se confruntă companiile multinaționale este legată de „Generația Y”, reprezentând persoanele născute în perioada 1976-1991. Aceste persoane au o viziune mai globală decât predecesorii lor, sunt interesate să lucreze în afara țării în care s-au născut și schimbă angajatorii cu ușurință.
„Angajatorii trebuie să facă eforturi mai mari pentru a reține și a dezvolta acest grup, pentru a le înțelege nevoile, chiar prin a le oferi poziții în străinătate. Aceștia vor trebui să elaboreze strategii pentru a asigura o tranziție cât mai ușoară în momentul în care acest personal se va întoarce dintr-o locație exotică străină la rutina biroului din țara de origine, este de părere Racovițan.
Ca urmare a mobilității puternice a forței de muncă, multinaționalele s-ar putea confrunta cu situații mult mai complexe din punct de vedere fiscal, transferul personalului peste hotare ridicând probleme legate de impozite și de asigurări sociale.
„Companiile ar putea să fie nevoite să-și crească expunerea la piețele externe, ceea ce ar putea furniza o sursă viitoare de forță de muncă specializată. (…) Companiile care funcționează pe piețele emergente trebuie să se asigure că au o strategie de dezvoltare a personalului din aceste țări. Astfel, în timp ce managerii expatriați ar putea juca un rol important în stadiile incipiente ale operațiunilor pe o piață nouă, în timp, strategia ar trebui să fie pregătirea personalului local pentru a se ridica la cele mai înalte niveluri”, se mai arată în analiză.
Analiza cuprinde studii demografice și statistici realizate de birourile specializate ale grupului KPMG și interviuri cu angajați care ocupă posturi executive cheie, din 195 de state, și care au peste 25 ani experiență în coordonarea forței de muncă. Studiul a analizat tendințele demografice pe o perioadă de 100 ani, începând din 1950 până în 2050.
