Angajamentele grupurilor financiare internaționale față de băncile locale ar putea să finanțeze în mică măsură eventualele datorii sau pierderi înregistrate de România în cazul unei crize economice, sub nivelurile înregistrate de alte cinci state europene emergente, potrivit Standard&Poor’s (S&P).
Având în vedere gradul înalt de dependență a băncilor locale din statele europene emergente de grupurile-mamă, agenția de rating S&P a creat un indicator al cărui rol este de a diferenția modul în care, în eventualitatea unei crize financiare, instituțiile de credit internaționale ar putea interveni pe piețele pe care dețin subsidiare.
Dintr-un procentaj maxim posibil de 100%, România a obținut un punctaj de 22%, apropiat de cele alocate Letoniei (21%) și Ungariei (20%), dar inferior celor pentru Polonia (24%) sau Croația (26%).
Cel mai bun punctaj, de 54%, a fost consemnat de Estonia și Cehia, pe următoarele locuri clasându-se Lituania (41%) și Slovacia (33%).
Alte două state incluse în analiza S&P, Bulgaria și Serbia, au obținut punctaje reduse, de 18% și, respectiv, 7%.
„Acumularea rapidă de credite, impulsionată în anumite state de subsidiarele băncilor străine, au majorat semnificat nivelul monetizării în statele europene emergente. Acest fenomen este bine venit, dar, alături de acesta apare și un potențial de costuri ridicate pentru ieșirea băncilor din eventuale crize financiare”, a declarat Remy Salters, analist al S&P.
Deși acționariatul străin poate contribui uneori la restrângerea creditării, așa cum s-a întâmplat în cazul Poloniei, există dovezi că, în anumite economii, participațiile străine la sistemul bancar au contribuit la finanțarea unor dezechilibre.
În cazul în care aceste fluxuri de capital de la băncile-mamă încetinesc sau se inversează, ar putea apărea situații de „aterizare forțată”.
„Deși credem că riscurile ca băncile-mamă să se retragă sunt limitate, scenariile cele mai pesimiste ar putea include dificultăți ale balanței de plăți și deprecieri rapide ale monedelor naționale. Aceasta ar conduce la apariția de costuri ridicate pentru state, iar în unele țări ar putea fi vorba de datorii contingente importante, întrucât împrumuturile în valută ar putea să aibă efecte nedorite”, a mai spus Salters.
