România lui merge și așa

Sunt luni de zile de când soarele se vede printr-o perdea de praf în orașul ăsta mizerabil. Sincer să fiu, chestia asta îmi dă o stare majoră de disconfort. Fiecare zi începe și se termină sub un cer matisat, care din când în când pișă picături de ploaie enervante pe trotuarele jegoase. Canalizarea, ignorată dintotdeauna de autorități, normal, nu face față și fiecare străduță aflată între blocuri e inundată. Bineînțeles, nu e vina nimănui. Astăzi am văzut doi muncitori la mine pe stradă. Chiar am fost foarte curios să aflu ce aveau de gând să facă. Mi-am aprins o țigară și am stat în fața scării, urmărindu-i cu mare interes. S-au dat jos din mașina lor de „intervenții”. Plini de importanță. Câteva babe au și apărut pe la geamuri. Unul dintre ei era înalt și gras. Avea o față roșie. Sunt sigur că e bolnav de hipertensiune arterială. Purta o salopetă albastră și un fes cu Steaua. Celălalt membru al echipei era slab. Uscat. Tot cu salopetă albastră, fără fes, dar cu o țigară în colțul gurii. Hipercolesterolemie. Ăștia slabi mereu au probleme cu colesterolul. Pare greu de crezut, dar așa e. Unele laboratoare de analize nu mint.
Cei doi viteji oameni de acțiune fac o inspecție a străzii. Dau din cap în semn de nemulțumire și se întorc la mașină. În câteva minute sunt echipați cu cizme de cauciuc. Acum pot înfrunta mocirla rece și lipicioasă. Uscatul își mai aprinde o țigară de la chiștocul celei pe care o fumase anterior. Scoate fum ca un furnal. Trec pe lângă mine. Îi aud vorbind între ei.
– Lucrarea asta nu ar trebui să fie așa complicată.
– O rezolvăm imediat.
Stau în suspans. Ce naiba fac ăștia? Răspunsul vine în câteva minute. Îmi pun bec pe stradă. Să văd pe unde calc noaptea, deși acum nu mai contează. E mizerie peste tot. Și becul nu-mi poate arăta adâncimea bălților. Bună lucrare! Decât să desfundăm un canal mai bine punem un bec, nu? Nah, mulți și-au luat România înapoi. Vom avea parte numai de lucruri bine făcute. Cum e și ăsta din exemplul de mai sus.
***
La intrarea în oraș se lucrează. Normal. Acum. Pe ploaie. La ce? La aceleași gropi la care s-a lucrat și anul trecut.
La unele vile se trage gaz sau se face canalizare. Nu știu. Cert e că niște dobitoci sparg șoseaua și după ce termină treaba o lasă așa. Sunt adevărate tranșee care se umplu cu apă. Și îți rupi mașina în ele.
În trafic, alături de șoferii de maxi taxi, care pentru mine reprezintă culmea nesimțirii, mai vezi alte sute de melteni. Genul care blochează banda întâi chiar dacă e verde intermitent la dreapta. Și stai câte 90 de secunde doar pentru așa vor mușchii lor. Că sunt ei jmecheri. Plus că, îndată, iar vin minunații votanți liberi din diaspora cu mașinile închiriate și cu apucături de zmei la volan. Să vezi atunci trafic și lipsa politeții rutiere pe străzile mult prea mici și pline de gropi ale unui oraș împuțit și la propriu și la figurat.
Îndată începe și circul cu apa caldă. Că mulți țarani s-au mai mutat la oraș. Și nu sunt în stare să priceapă că a sta la oraș înseamnă a plăti tot felul de chestii. Că apa nu vine ca la mă-ta acasă. De la fântână.
Și eternele probleme cu parcarea. Multe mașini, puține locuri. Că, deh, unde a fost un loc liber a apărut o bancă, o biserică, o farmacie sau un bloc al unui „mare dezvoltator imobiliar”.
Văd că în noua Românie asta a voastră mai trăiesc așa ziși „colegi” de ai mei. Ăștia care nu internează, nu operează, nu dau concedii medicale sau rețete compensate decât pe plicuri. Am avut un pacient azi care a venit cu niște cutii. L-am întrebat ce e cu ele. Mi-a zis că sunt ale soției sale. Ea e internată. Și doctorul de acolo l-a trimis la mine să-i dau rețetă compensată. Parcă nu știa boul („colegul”, nu pacientul) că e obligat spitalul și secția lui de rahat să asigure tratamentul bolnavilor. Dar, nah, nu a avut bolnavul de unde să dea șpagă, așa că l-a pus un pic pe drumuri.
***
Asta e aceeași Românie modernă. România pe care o tolerăm. România de care ne plângem toți. Din care vrem doar să fugim. De ce nu avem de niciunele? Pentru că ne prostim și ne furăm unii pe alții în fiecare zi. Și pentru că acceptăm senini toate abuzurile. Pentru că tolerăm incompetența. Pentru că noi înșine suntem incompetenți. Asta e țara lui „merge și așa”. Nah, v-ați luat-o înapoi. Faceți-o mai bună. Dacă aveți cu și pentru cine. Eu mă duc dracului la Polul Nord.