România a prezentat, marți, pretențiile sale în procesul cu Ucraina la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, cerând ca delimitarea spațiilor maritime să se facă în conformitate cu regula liniei mediane/echidistante și cu frontierele deja convenite bilateral în jurul Insulei Șerpilor. Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, a prezentat concluziile și linia propusă de România în fața CIJ în ceea ce privește platoul continental și zonele economice exclusive ce ar trebui să revină țării noastre, în ultimul discurs al echipei României în audierile din procesul pentru delimitarea spațiilor maritime în Marea Neagră, se arată într-un comunicat MAE remis, marți, agenției MEDIAFAX.
România cere Curții Internaționale de Justiție să delimiteze spațiile maritime ce aparțin ei și Ucrainei în Marea Neagră, mai exact, linia echidistantă/mediană și frontiera deja convenită bilateral în jurul Insulei Șerpilor. „Linia României este moderată, corectă și rezonabilă și nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spațiile maritime în fața țărmurilor sale”, a arătat Bogdan Aurescu.
Spre deosebire de propunerea Ucrainei, propunerea României nu obstrucționează nicio coastă. Linia de delimitare pretinsă de România în fața Curții este trasată respectând cu strictețe contextul geografic al zonei și relația dintre coastele relevante ale celor două state, precum și modelul de delimitare care prevalează între statele riverane Mării Negre, respectând astfel interesele statelor părți la proceduri și ale statelor terțe.
Agentul României pentru CIJ a afirmat că România a încercat îndelung, în negocierile bilaterale cu URSS și apoi cu Ucraina, să rezolve această dispută conform dreptului internațional și a apelat la CIJ doar în momentul eșecului negocierilor. „Încheiem așa cum am început: cu dreptul internațional. Dreptul internațional este suveranul absolut pe care toți actorii și toate acțiunile comunității internaționale ar trebui să îl urmeze și să îl respecte”, a spus Bogdan Aurescu.
El a reluat, în mod sintetic, argumentele principale pe care România își fundamentează pretenția.
În primul rând este vorba despre frontiera deja trasată în jurul Insulei Șerpilor. România susține că o primă parte a delimitării a fost realizată prin Procesele Verbale agreate de România și URSS în 1949 și confirmate de documente ulterioare de același caracter, care au stabilit frontiera maritimă în jurul Insulei Șerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritorială, maximum de spațiu maritim la care această formațiune are dreptul. Atât textul acestor procese verbale, precum și hărțile anexate lor arată clar intenția părților de a fixa o frontieră maritimă, în jurul Insulei Șerpilor. Această frontieră a fost reprezentantă în numeroase rânduri de cartografi oficiali români, sovietici precum și ucraineni.
În al doilea rând, delimitarea maritimă trebuie îndeplinită în conformitate cu regula dezvoltată de CIJ în jurisprudența sa. Astfel, restul delimitării platoului continental și zonele economice exclusive ale României și Ucrainei urmează să fie realizat de Curtea Internațională de Justiție, conform metodei folosită în toate cazurile similare judecate de Curte, „regula echidistanță/mediană – circumstanțe speciale/relevante”.
În sfârșit, Bogdan Aurescu a precizat că aplicarea acestei metode presupune mai mulți pași.
Primul este trasarea unei linii de echidistanță între coastele adiacente relevante ale României și Ucrainei, și a unei linii mediane între coastele opuse ale celor două state. În trasarea acestei linii minuscula formațiune maritimă Insula Șerpilor trebuie ignorată deoarece ar distorsiona incorect linia.
Apoi, în trasarea liniei provizorii echidistantă-mediană în cazul României trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina și Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU, ca puncte de bază, de către România).
Aurescu a mai arătat că nu există circumstanțe relevante care să justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane. El a reiterat că Insula Șerpilor este, după toate evidențele, o stâncă, în sensul articolului 121 paragraful 3 din Convenția privind dreptul mării, deci nu are niciun drept la platou continental sau zonă economică exclusivă. În acest context, încercările Ucrainei de a modifica artificial caracteristicile naturale ale Insulei Șerpilor nu au nicio semnificație juridică sau influență în acest proces.
În plus, circumstanțele invocate de Ucraina în pledoariile sale nu sunt semnificative pentru această delimitare, a spus Bogdan Aurescu. Pretinsa predominanță geografică a coastelor, invocată de Ucraina, nu este decât o încercare de a include în coastele relevante pentru această delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta.
Aurescu a susținut că nu există nicio disproporție între coastele relevante ale părților și deci nu este necesară deplasarea liniei provizorii, care este deja echitabilă.
Activitățile petroliere sau de prevenire a braconajului, întreprinse de Ucraina în zona în dispută nu au consecințe juridice în acest caz, conform Acordului Conex la Tratatul de bază dintre cele două state (1997) și conform dreptului internațional, ele având loc după data cristalizării diferendului dintre Ucraina și România.
În sfârșit, testul proporționalității confirmă caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsă de România.
Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu a prezentat Curții, în finalul pledoariei sale coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de România.
Pledoaria finală, susținută de Bogdan Aurescu, agentul României pentru CIJ, a fost precedată de discursurile lui Vaughan Lowe, pe temele „Construcția liniei de echidistanță” și „Verificarea echității”, și de cel al lui Alain Pellet pe tema „A doua fază a delimitării: circumstanțele relevante”.
Vaughan Lowe a trecut în revistă argumentele aduse de România, contrazicând pretențiile Ucrainei cu privire la această formațiune stâncoasă. Astfel, Insula Șerpilor este, în mod evident, o formațiune maritimă extrem de mică și deloc integrată în coasta Ucrainei. „Nu se poate scoate apă din piatră seacă, iar Insula Șerpilor este, din punct de vedere științific, o piatră seacă. Insula Șerpilor este o stâncă, conform articolului 121, paragraful 3 din Convenția privind dreptul mării”, a subliniat Vaughan Lowe, apreciind că insula nu are niciun drept care să meargă dincolo de cele 12 mile marine de mare teritorială.
De asemenea, Insula Șerpilor nu a fost niciodată notificată de Ucraina ca punct de bază la ONU, iar din textul notificării ucrainene rezultă că a notificat toate punctele pe care le consideră capabile să constituie puncte de bază pe coasta sa.
Așadar, concluzia este evidentă: Insula Șerpilor nu poate constitui un punct care să fie luat în considerare în trasarea liniei provizorii de echidistanță.
Și profesorul Pellet a analizat, între altele, efectul pe care l-ar putea produce Insula Șerpilor, dacă ar fi considerată circumstanță pertinentă în delimitare. Așa cum a arătat partea română, Insula Șerpilor nu poate fi considerată parte a coastei ucrainene. Ea rămâne ceea ce se vede pe orice hartă: o formațiune izolată, nesemnificativă, a precizat profesorul Pellet. Deja Insula Șerpilor, ca teritoriu ucrainean, beneficiază de 12 mile marine alocate prin acordurile româno-sovietice, moștenite de Ucraina. Astfel, Insula Șerpilor nu poate influența linia de delimitare, a spus profesorul francez. Nu este primul caz din jurisprudența internațională care analizează o formațiune maritimă cu caracterele Insulei Șerpilor, iar practica în materie este ca astfel de protuberanțe stâncoase să fie ignorate în delimitări.
