România, în vacanța fără sfârșit a ideilor

Mă sună un amic. Vrea să scriu ceva pentru revista lui. Nu mai scriu nimic, zic. Dar ce ai vrea, care-i subiectul care arde? Ce vrei tu! Păi eu pot să scriu despre ploaie sau curcubeu, despre rugina care se așază pe intelectualitatea română, despre chimia ucigașă a mâncărurilor de la crâșmele fast-food, despre abuzuri, nemulțumiri și revoltă!
Scrie ceva de vacanță!
Păi, îmi zic eu, dacă despre vacanță pot să scriu, e, sigur, despre România. România – cu mici excepții – trăiește cea mai lungă și dureroasă vacanță din viața ei modernă. Centenarul Reîntregirii, încercat pe scurt de Mihai Viteazul, care a plătit cu capul pentru îndrăzneală, e o vacanță pe care nici boierii de la Hollywood nu și-o îngăduie. E vacanța în care – pentru țară – politica nu face nimic. Nici puterea, nici opoziția. Ambele, ghidușindu-se în jocul de-a Baba Oarba, dorm. Dorm cu curul pe cămeșă, cum zice moldoveanul. Viziunea, proiectul, ambiția patriotică, dăruirea pentru prosperitatea nației strălucesc, dar lipsesc cu desăvârșire.
Da, trăim, ca stat, o imensă și fără sfârșit vacanță a ideilor. Proiectele mari nu-și găsesc loc în planurile bugetare. România a ajuns să reprezinte la modul cel mai nefericit Balcanii, devenind, noi, cei care i-am dat pe Brâncuși, Eminescu, Enescu, Ionesco, Blaga, Coandă, mai balcanici ca bulgarii și mai insulari ca grecii, mai orfani în stabilitate ca albanezo-sârbii din Kosovo, mai proști – scuze firilor supărăcioase – ca noi înșine.
De ce par în vacanță, în nesfârșită vacanță de idei și voință patriotică toți politicienii României?
De ce pare scoasă în concediu fără plată țara mea?
Suntem noi sortiți relaxării, când lumea se agită? America lui Trump se împacă – cine-și putea imagina asta acum trei săptămâni? – cu Kim Jong-Un, ”dictatorul odios”, devenit un ”tânăr isteț și bun negociator”?
Lângă noi, Rusia găzduiește Campionatul Mondial de Fotbal, cheltuind sume colosale pentru a arăta fasonată, încheiată la toți nasturii luxului și descheiată cât să nu pară că pitește țâțele generoase ale rusoaicelor avertizate ”să nu se culce cu fotbaliștii străini”, că ăia le lasă borțoase și pleacă, dându-le și ceva boli venerice, dar nici să stea pe tușă ca niște călugărițe oropsite la virginitate. Firește că rusoaicele, care se bat pe piețele occidentale cu ale noastre, fac ce cred ele că, economic, dă bine, iar profitul nu vine din sfaturile medicale ale guvernului.
Vacanță pe planetă? E o vacanță de bombe atomice (Kim Jong-Un nu-i mai trimite, declarativ, bombeaua atomică lui Trump în ceașca de cafea și nici americanul nu mai dă – deocamdată în joacă – peste Seul cu Hiroșime), Europa își face propria armată, România își face… Ce? Concediul ei nesfârșit. La concedii strategice ne pricepem. La tactica de a nu progresa nici cu un milimetru, suntem maeștri. Vacanța e viața noastră mai nouă. Când intră gândirea unei țări în vacanță, mileniile care o preced se sting, iar Centenarul – atât de glorios încât nu se mai vede – pune punct la toate.
Cu ce te ocupi? – am întrebat un patron de firme de construcții. Ești în concediu?
Sunt în concediu forțat. Mi-au plecat meșterii. Acum pleacă valuri, valuri, salahorii. Am început 40 de blocuri și 150 de vile, sub contract. Mai am doi ingineri din 15 și secretara. Trebuie să aduc vietnamezi, dar nu mă lasă legile, că până-i aduc se dărâmă temeliile.
Schimbați-le, zic! Le-aș schimba, dar durează. În plus, politica, Parlamentul, toate sunt în concediu! Când nu sunt în concediu, se ocupă de Ordonanțe 13, dezmorțind o bună parte din societatea românească. Oricum, concediul patriotismului continuă. Ideile pentru țară au murit înainte de a se naște.
Concediu plăcut! – zic și eu, cu gândul la articolul pe care nu l-am scris încă, și la ce bun să-l mai scriu dacă receptorul e în vacanță sau cu gândul în altă parte?!