România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană (UE), după Bulgaria, în privința creșterii din trimestrul al treilea al costurilor salariale pe oră cu forța de muncă, față de aceeași perioadă a anului trecut, cu un avans de 6,3%, peste media UE de 1,2%.
Costurile totale cu forța de muncă au crescut în România cu 6,3%, incluzând și un avans de 6,2% al altor costuri decât cele de natură salarială, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.
Bulgaria a devansat România atât la costuri salariale (11,6%) cât și per total (10,2%). La costuri salariale România a depășit Cehia (5,6%), Danemarca (4,3%) sau Slovacia (3,4%), în timp ce în funcție de costurile totale, pe pozițiile următoare s-au situat Cehia (5,6%), Danemarca și Slovacia (câte 3,2%), respectiv Franța (3,1%).
În privința costurilor nesalariale, România a avut cel mai mare avans la nivelul UE, devansând Cipru (6,1%) și Cehia (5,4) și Franța (3,9).
Costurile salariale au avansat în 16 state UE și au coborât în șapte, în timp ce Irlanda, Belgia, Italia și Polonia nu au furnizat date privind trimestrul al treilea. Costurile totale au avansat în 15 țări și au scăzut în opt. Cheltuielile nesalariale au urcat în 14 state membre în trimestrul al treilea și au scăzut în nouă.
În industria românească, costurile salariale au avansat cu 6,9%, iar cele nesalariale cu 6,7%, peste media UE de 0,9, respectiv 0,6%. În total, costurile pe oră cu forța de muncă au urcat cu 6,9% în România, peste nivelul de 0,7% din UE.
Companiile din construcții au consemnat o majorare de 1% a costurilor salariale, nesalariale și totale cu forța de muncă în România, în timp ce spațiul comunitar a avut în medie creșteri de 0,4% pentru costurile totale și salariale și de 0,7% pentru cele nesalariale.
Costurile din sectorul serviciilor au crescut cu câte 7% la toate cele trei categorii, în timp ce în UE s-au majorat costurile totale și salariale cu 1,5%, iar cheltuielile nesalariale cu 1,4%.
Costurile totale cu forța de muncă includ cheltuielile legate de salarii și pe cele nonsalariale, dar nu cuprind subvenții sau cheltuieli precum cele referitoare la recrutare, pregătire, calificare sau echipament.
Eurostat definește prin cheltuieli salariale remunerațiile directe, bonusurile și alocațiile plătite în numerar sau în natură de angajator unui angajat în schimbul muncii prestate, plăți pentru concedii și către schemele de economii ale angajaților și plăți în natură precum alimente, combustibil, mașina companiei și altele. Costurile nesalariale includ contribuțiile sociale plătite de angajatori, taxe de angajare considerate costuri cu forța de muncă, excluzând subvențiile care au ca scop acoperirea integrală sau parțială a costurilor cu remunerația directă a angajatului.
