Dintr-un bordei de zăpadă, pe o ușă de automobil captiv, devenit izbă de eschimos, iese o femeie zgribulită, dar cu destulă energie a disperării pentru a-și țipa spaima de a muri înghețată, ea și cei doi copii minori bănuiți înăuntru. Nu mai avem benzină, n-am lapte pentru copii, n-avem apă, murim aici și nimeni nu face nimic. Suntem de ieri înzăpeziți! E ceea ce prinde, într-un microfon în care suflă energic vântul, un reporter, singurul- în nemernicia lui, desigur, așa cum ar clama un politician – care s-a încumetat până lângă mormântul de zăpadă al acestei familii năpăstuite, surprinse de viscol pe o șosea zis europeană dintre Urziceni și Buzău. Asemenea acestor sinistrați într-o țară a nimănui, alte sute.
Butonez din bordeiul meu de zăpadă de la Sângeru (deocamdată n-am nici o șansă să plec spre București, unde am treburi redacționale), avantajat de lemnele care trosnesc în sobă, televizorul. O limuzină lustruită, fără zăpadă pe roți, de parcă a fost parașutată, oprește lângă niște scări de palat. Un servitor în costum deschide ușa din spate, de parcă cel dinlăuntru ar fi fost infirm și n-ar fi putut acționa singur mânerul. Coboară vesel, încheindu-și un nasture al costumului de culoare închisă și urcă sprinten, mimând o sportivitate exersată. Politicienii noștri sunt toți sănătoși, fără beteșuguri și reumatisme lumești, mereu cu analizele la zi. Imagini dintr-o sală unde se negociază ceva. De o parte Unul (câțiva figuranți pe lângă el), de cealaltă, aliniați smirnă, mai mulți, identici în privirea lăcrimoasă și supusă prin care-și proclamă respectul și mai ales imensa iubire pentru cel din față care le vorbește grav și în totul stăpân pe situație. Au rezolvat, zic eu, chestiunea sinistraților rămași cu copii și bătrâni în viscol, pe șoselele stăpânite de iarnă ale patriei. Discută, cu certitudine, recuperarea ultimilor sinistrați. Elicopterul cu care a navigat aerian pe la toate chermezele și bâlciurile cel care conduce dialogul face probabil cursă după cursă. Pilotul poate că ar trebui înlocuit. Dau tare să aud ce zic acei oameni preocupați, desigur, de soarta celor pe care-i reprezintă. Pe mine, zice conducătorul discuției și toți ceilalați, bărbați și femei, ascultă numai ochi și urechi, mă interesează doar interesul național. E clar. Dacă-l interesează doar interesul național, înseamnă că se ocupă de sinistrați, copiii acelei femei sunt deja la căldură, mașinile răsturnate, cu oameni în ele, pe câmp, au fost culese una câte una. Premierul va fi de la PD-L, mai aud în televizor și lumea, deodată, se prăbușește pe mine.
E iarnă. Iarna a început, în toată grozăvia ei românească, splendidă și câinoasă, fix în momentul în care s-a isprăvit tămbălăul electoral. S-a isprăvit, în multe case, și chilul de ulei primit contra vot, pufoaica se dovedește, în fața crivățului, subțire. Afișele zâmbitoare și îmbietoare ca text de pe stâlpi și șosele au fost ferfenițite. A rămas frigul, amenințarea creșterii taxelor și impozitelor (în București vor crește cu 20 la sută de la l ianuarie) și spectrul ucigaș al șomajului. Zeci de mii de oameni vor pleca acasă. Să rabde împreună cu ai lor. Delegația FMI e la noi. Tipi ciudați, neînvățați cu zâmbetul protocolar. În biroul președintelui țării zâmbesc. Știu ei de ce. Miliardele pe care ni le-au dat și pe care dragii noștri politicieni le-au dat deja pe Apa Sâmbetei vor aduce în conturile instituției de peste Ocean alte miliarde. Dobânzile. Cine le va plăti? Femeia cu copiii rămași în zăpadă, pe o șosea europeană din România. Eu, tu, el, ea. Noi, votanții de serviciu, iubitori și neiubitori ai celor aleși. Un politician din deja conturata opoziție spune, pe un alt post de televiziune, că marea negustorie a acestor zile este cumpărarea de parlamentari pentru consolidarea partidului-stat. Până la ultimul salariat bugetar a ajuns mesajul – te înscrii în PD-L, rămâi, nu te înscrii, ești primul care pleacă. Mă gândesc dacă primii mesageri oficiali ajunși la familiile înzăpezite nu vor pune scurt și sec întrebarea: ”Te înscrii în PD-L, te deszăpezesc! Nu te înscrii, te las aici să îngheți!”
P.S. Nu m-a surprins desemnarea lui Boc. Am râs însă la șmecheria președintelui care a spus că trebuie consultat doar asupra miniștrilor din CSAT. Ceilalți sunt la libera voie a premierului. Am pariat că domnul Boc, împotriva, desigur, a voinței prezidențiale, o va numi pe doamna Udrea la Turism. E – ce naiba – un premier cu coloană vertebrală. N-o să-și facă echipa doar după cum i se cântă de la Cotroceni!
