Statul român a fost condamnat de CEDO pentru că nu a luat suficiente măsuri de protecție a cetățenilor împotriva câinilor vagabonzi, după o reclamație a unei femei de 71 de ani care a fost mușcată violent de mai mulți câini în București, în 2001.
În cauza deschisă la CEDO de Georgeta Stoicescu, în prezent decedată, și continuată apoi de soțul acesteia, Georgel Stoicescu, statul român a fost găsit vinovat pentru încălcarea articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la viață privată, și a articolului 6, referitor la dreptul de a avea acces la justiție.
Potrivit unui comunicat de ieri dat de instanța europeană, judecătorii de la Strasbourg au decis ca soțul femeii mușcate de câini în 2001, în cartierul bucureștean Pajura, să primească daune de 9.000 de euro.
Reclamanta a pretins în fața instanței europene că autoritățile locale nu au luat măsurile necesare pentru a rezolva problema cauzată de numărul mare de câini vagabonzi din București și pentru a garanta securitatea și sănătatea locuitorilor.
Ea a reclamat, de asemenea, faptul că i-au fost respinse două acțiuni civile împotriva Primăriei, instanțele din România care au dat aceste decizii invocând faptul că reclamanta nu a plătit taxele judiciare pentru respectivele cereri.
Atacată, mușcată și aruncată la pământ de șapte câini comunitari
Curtea de la Strasbourg a reținut că, la data de 24 octombrie 2000, reclamanta Georgeta Stoicescu a fost atacată, mușcată și aruncată la pământ de șapte câini comunitari, în fața casei sale din cartierul Pajura din București, se arată într-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).
În urma atacului, Georgeta Stoicescu a fost rănită la cap și la picior, suferind o fractură de femur. Starea de sănătate a acesteia s-a deteriorat, astfel că în 4 iunie 2003 a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap.
Instanța europeană a subliniat că Georgeta Stoicescu a început să sufere de amnezie, dureri de umeri și picioare și să prezinte dificultăți în alimentație. De asemenea, aceasta trăia într-o stare continuă de anxietate și n-a mai părăsit domiciliul de teama unui alt atac.
„Raportat la starea de fapt din speță, CEDO a reținut că, potrivit relatărilor mass-media, la momentul incidentului, numărul câinilor comunitari era deja o problemă veche, semnalată încă din anii 1990. De asemenea, potrivit aceleiași surse, în anul 2000 numărul câinilor din București se ridica la 200.000”, a precizat MAE.
În ce privește încălcarea articolului 8 din Convenție, CEDO a reținut că, în urma atacului câinilor comunitari și a consecințelor sale, reclamanta a suferit, în mod incontestabil, atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
„Instanța europeană a observat că autoritățile naționale dispuneau la momentul incidentului de informații abundente și detaliate cu privire la problema câinilor comunitari și a pericolului pe care aceștia îl reprezentau pentru populație. Mai mult, s-a reținut că, încă înainte de atacul suferit de reclamantă, exista o bază legală pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a câinilor comunitari, iar aceste reglementări în materie au fost de mai multe ori modificate, în principal în ceea ce privește organizarea și controlul acestei structuri. S-a constatat că în ciuda reglementărilor legale existente, problema câinilor comunitari nu s-a îmbunătățit”, se mai arată în comunicatul MAE.
CEDO a acceptat argumentul Guvernului potrivit căruia responsabilitatea pentru problema câinilor comunitari revine și societății civile, potrivit reprezentanților MAE.
Insuficiența măsurilor luate de către autorități pentru a soluționa problema
„Sub acest aspect, s-a arătat că nu trebuie să se impună autorităților o sarcină excesivă sau insuportabilă în ceea ce privește prioritățile și resursele”, a adăugat sursa citată.
Curtea a remarcat însă că nu s-a menționat nici o măsură concretă pe care autoritățile ar fi luat-o la momentul respectiv în vederea soluționării problemei câinilor comunitari și nu s-a demonstrat că legislația și practica din acest domeniu ar fi fost de natură să acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor câinilor comunitari.
De asemenea, CEDO a apreciat că, în ciuda faptului că printr-o hotărâre nedefinitivă i s-a recunoscut Georgetei Stoicescu dreptul la despăgubire, aceasta nu și-a văzut satisfăcut dreptul la repararea prejudiciului, instanțele respingându-i acțiunea din motive procedurale.
În concluzie, CEDO a apreciat cu majoritate (șase contra unu) că insuficiența măsurilor luate de către autorități pentru a soluționa problema câinilor comunitari, combinată cu lipsa unui remediu efectiv pentru prejudiciul produs, conduc la încălcarea articolului 8 din Convenție.
În ceea ce privește încălcarea articolului 6 din Convenție, Curtea a constatat că sarcina impusă Georgetei Stoicescu „de a identifica autoritatea responsabilă cu supravegherea organismului competent în ceea ce privește câinii comunitari a fost disproporționată, în condițiile în care potrivit legislației interne consiliile municipale sunt însărcinate să creeze structuri care să gestioneze situația câinilor comunitari și primăriile sunt însărcinate cu punerea în aplicare a politicilor consiliilor municipale”.
În consecință, Curtea a considerat în unanimitate că reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit și a concluzionat că nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal.
În opinia sa separată, judecătorul Lopey Guerra a arătat că, deși chestiunea câinilor comunitari reprezintă o problemă serioasă, nu intră în competența CEDO să determine dacă această problemă necesită o atenție preferențială în raport de alte probleme.
„După părerea sa, aparține autorităților naționale competența de a stabili prioritățile în privința alocării eforturilor și resurselor, iar în speță, constatarea încălcării articolului 6 din Convenție și acordarea satisfacției echitabile ar fi reprezentat un remediu suficient pentru încălcarea drepturilor reclamantei”, a precizat MAE în comunicat.
