România, centru global pentru traficul de persoane



România a devenit un punct major de tranzit pentru traficul de persoane în Uniunea Europeană, victimele fiind aduse din destinații îndepărtate cum ar fi Honduras, Afganistan, Congo și China și trimise mai departe în Europa Occidentală, susține un activist pentru drepturile omului, citat de CNN.
David Batstone este profesor în domeniul afacerilor la Universitatea din San Francisco și cofondator și președinte al organizației Not For Sale, care luptă împotriva traficului de persoane și sclaviei.
Deși orice formă de trafic de persoane este interzisă oficial de legile din România, așezarea geografică strategică a țării – între Europa de Est și cea Occidentală – o transformă într-o sursă pentru traficul de persoane și într-o țară de tranzit, dar și de destinație, afirmă Batstone.
De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană în 2007 a transformat România, prin relaxarea reglementărilor la graniță, într-o țară mai atractivă pentru traficanții de persoane, potrivit activistului.
Potrivit raportului pe 2010 privind traficul de persoane al Departamentului de Stat american, rețelele de crimă organizată vizează și cetățenii români pentru traficul de persoane în alte țări europene. Traficanții folosesc de obicei acte de identitate false și mituiesc personalul de frontieră. Apoi ei forțează victimele să lucreze în domeniul agricol, în diverse fabrici, să se prostitueze sau să cerșească.
Batstone susține că agenția pe care o conduce a identificat România drept un centru internațional pentru sclavia modernă și că a intervenit în aproape 140 de cazuri de trafic de persoane doar în 2010. El mai afirmă că poliția locală ignoră aceste infracțiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente.
El citează o altă organizație non-profit, Scarlet Cord, care dezvăluie, într-o analiză pe teren, că 75 la sută din persoanele care se prostituează în prezent în Olanda provin din România, Ungaria și Bulgaria. Potrivit lui Batstone, numărul mare de fete din Europa de Est poate fi atribuit direct lipsei de locuri de muncă din țările lor și accesului ușor pe piețe europene mai bogate.