România, așteptându-l pe Gigi Becali

De pe capota Maybach-ului, cu sacoșa de bani, Gigi Becali devine erou pentru din ce în ce mai mulți români. Prin ieșiri vecine cu anarhia, el scoate în evidență incapacitatea autorităților de a răspunde adecvat la crize, plasându-se într-un net avantaj în fața sistemului.
Răzmerița de stradă a celor câteva sute de bucureșteni din cartierul Ferentari – pe motiv că nu mai au, cu acte sau furat, curent electric – este o altă dovadă de neputință în fața unei crize, fie ea și minoră.
Sunt peste zece ani de când cele cinci blocuri-problemă din zona Zăbrăuți constituie epicentrul unor tulburări sociale minore, care au de-a face cu stomacul, nicidecum cu rasa sau ideologia.
Oameni din blocurile din Zăbrăuți au fost tolerați încă de când s-au instalat, ilegal, în garsonierele ridicate dar neterminate de Ceaușescu. În 17 ani, nimeni nu a fost în stare fie să dărâme blocurile buclucașe, fie să-i gonească pe cei aciuați acolo, fie, în fine, să le transforme garsonierele din hrube în case de om, cu utilități și toate cele necesare.
Lăsați în plata Domnului atâția ani, oamenii fără stăpân s-au adaptat și au inventat noi reguli sociale. Acoperiți de faptul că nu au cu ce să se încălzească sau cum să-și îmbăieze copii, oamenii au recurs la măsura aflată cel mai la îndemână: și-au luat câțiva metri de cablu, au legat niște papuci, s-au urcat pe stâlpul de electricitate și gata treaba. Unii au mai și murit în temerarele cățărări pe stâlpi, dar fără folos, pentru că nimeni nu i-a băgat în seamă nici măcar atunci.
Lucrurile ar fi rămas așa mult și bine, căci nimeni nu avea curaj să pună ordine în cartier, din cauza apucăturilor locuitorilor. Problema însă a apărut atunci când, la venirea iernii, suprasolicitarea rețelei din cauza furturilor de curent a făcut probleme și în afara acestuia.
Sătui de reclamațiile oamenilor cu facturile la zi, dar rămași fără computere, congelatoare sau centrale de apartament, angajații CONEL, devenit Electrica, și-au luat inima în dinți și le-au băgat hoților foarfeca în firele trase ilegal.
Ce a urmat s-a văzut pe la toate televiziunile.
Ca de fiecare dată în ultimii ani, în fața unei probleme aparent minore, instituțiile statului au intervenit în forță pentru a-i calma pe oameni și vor face o comisie. Evident, se dispun anchete pentru „evaluarea exactă a situației”, chiar dacă lucrurile sunt clare ca lumina zilei. După „analiza atentă” a rezultatelor, se face un proiect de investiție în infrastructura Electrica din zonă. Abia apoi se trece la treabă.
Asemenea reflexe ascund teama de asumare directă a responsabilității, la fel ca și explicațiile cu iz vag legislativ ale unui primar agramat, care a trecut pe-acolo doar în campanie, când le-a împărțit amărâților cărți de alegător, cu tiparul cald încă, câteva sticle de ulei sau pungi cu făină și, după unii, chiar și bani. Momeală clasică pentru un vot cum trebuie.
La fel de vizibilă ca răzmerița din Ferentari a fost însă antiteza între pantomima autorităților și acțiunea decisă, în forță, a lui Becali.
Revolta spontană a fost momentul nimerit pentru apariția lui Becali în mulțimea răzvrătită. Brusc, Vanghelie s-a transformat din idol în piaza rea pentru amărâții din Zăbrăuți, care au virat de la el către „statuia” Becali. În lumina reflectoarelor mass-media, care i-au luminat mărinimia, el a promis, în câteva cuvinte, că plătește consumul de curent al hoților și, în plus, dă un ban pentru cablarea „pe bune” a oamenilor cu copii înghețați acasă.
Rezolvând pe moment dezordinea din Ferentari, „zeul” Becali, călare pe limuzină și cu banii în sacoșă, i-a făcut de râs pe cei a căror meserie este tocmai rezolvarea conflictelor sociale, după metode legale.
Dacă Marian Vanghelie, Mioara Mantale și alti oameni de la primărie si prefectură au dormit liniștiți noaptea trecută, au greșit. Pentru că episodul Zăbrăuți a fost o nouă cărămidă pusă la consolidarea mitului supradimensionat al lui Becali.
Aruncatul chibzuit cu bani, ceva teatru la momente oportune și mai ales impotențele cu repetiție ale autorităților îl pot face pe Becali să fie, în ochii multora, cel puțin o soluție pentru apucatul frâielor țării, dacă nu chiar un „al doilea semn de la Dumnezeu”, după Isus Hristos, așa cum spunea un amărăștean din Ferentari, fără dinți și fără curent.
Comentariu de Ovidiu Vanghele