ROMÂNI MARI, ROMÂNI MICI…

Tot despre deziluzii. Să ne reîntoarcem la tema tabletei trecute: „Mari români”. Aleatoriul, aiuristicul și ne-cultura clasamentului s-au evidențiat din plin și la case mai mari. Pretutindeni unde s-a alcătuit clasamentul primelor 100 de personalități ale tuturor timpurilor, întreg onorul s-a acordat primelor 10. În USA, Reagan (locul 1) s-a clasat înaintea lui Abraham Lincoln, George Washington, Franklin, Roosevelt. În Africa de Sud, jucătorul de golf Gary Player este postat înaintea lui Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel. Francezii i-au acordat lui Voltaire locul 33, lui Camus, 57, lui Jean Paul Sartre, 96, în vreme ce Bourvil deține cu onoare poziția 7! În Anglia, Beckham figurează mult înaintea lui Dickens, a regelui Arthur, a Soldatului necunoscut (!), a lui Chaplin, dar și a lui Toni Blair. Cehii i-au acordat lui Franz Kafka locul 55, la mare distanță de antrenorul de hokey Hlinka (33). La noi, Becali tronează pe locul 13, în vreme ce Caragiale este pe 16, Iorga, pe 17, Enescu, pe 19, Decebal, pe 26, Ion Creangă, pe 43, Lucian Blaga pe 47, Cantemir, pe 54. Oricum, Becali se află înaintea lui Bulă (59). (Cei interesați pot accesa toate clasamentele, în întregime, la adresa http://en.wikipedia.orp/wiki/100_greatest britons.) Asta-i lumea în care trăim, astea-s mecanismele în virtutea cărora se crează și se impune notorietatea momentului. Peste ani, sunt sigur, ordinea va fi alta. De remarcat că, spre deosebire de români, toți votanții au inclus în primii 10 numai personalități din etnia respectivă. Se ia în considerație, deci, naționalitatea, nu cetățenia. Britanicii o și spun deschis: „exclusively of English origin”. Nici un ne-francez în clasamentul Franței, nici un ne-olandez în țara lalelelor, nici un străin în USA, Finlanda, Belgia, Cehia ș.a.m.d. O singură excepție, de fapt, doar aparentă: Canada. Fiind gazda tuturor emigrațiilor, își are componența națională în consecință și nimeni nu-i mai canadian decât altul – evident, dacă uităm de băștinașii „indieni” care încă n-au nume de propus în top. Africa de Sud însă, chiar prezintă o foarte bizară excepție, oferindu-i loc onorabil, într-un clasament exclusiv african, lui… Mahatma Gandhi. De ce și cum – nu știu. Oricum, pretutindeni s-a vrut să se evidențieze contribuțiile remarcabile ale fiecărei etnii – și nu văd în asta nimic excesiv naționalist, xenofob, condamnabil. Doar nu vă închipuiți că nemții ar include, în primii zece germani, un ne-neamț. Noi, generoși și mai democrați decât englezii, francezii, americanii, am oferit două locuri din zece lui Wurmbrand (exemplu de manipulare prin voturi obediente) și lui Carol I. Nici o îndoială: Carol I a fost o mare personalitate, cu o contribuție de neuitat la constituirea României moderne. I-am citit cele 12 volume de memorii, scrise cu modestie, la persoana a III-a. Sunt de-a dreptul emoționante zecile de pagini consacrate războiului din 1877, respirând un eroism reținut, autentic, fără pic de fanfaronadă, pus în slujba unui ideal (independența României) pe care regele și l-a însușit pe deplin și l-a slujit cu credință. Nu cred, însă, că remarcabilul Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzolern-Sigmaringen, căruia poporul i-a spus până la moarte „neamțul”, poate fi trecut în rândul marilor români. L-aș vedea mai degrabă în clasamentul marilor germani care s-au ilustrat pe alte meleaguri. Ca în cazul românilor noștri, impuși și validați pe tărâm francez (Brâncuși) ori american (Eliade). Dacă greșesc, îmi cer iertare.