ROMÂNEȘTI. În 15 martie 1490, printre bisericile închinate Episcopiei Rădăuților se afla și „biserica de la Roman”, dar atestarea explicită a satului datează din 23 iulie 1568, când Bogdan Rareș dăruia Mitropoliei Sucevei satul Românești, cu împuternicirea ca „numai mitropolitul să aibă a lua dările, afară de darea către Poartă”.
În 25 februarie 1663, Eustratie Dabija Vodă întărea diata lui Isac Cocoranul, prin care Isac lăsa feciorilor săi, Constantin și Săcuianul, „partea de moșie de sat de Romănești, în ținutul Sucevei, câtă i se va alege, care i-a fost parte cumpărătură, parte baștină, împreună cu o moară și cu toate veniturile și părțile sale drepte”.
În 16 iulie 1704, Mihai Racoviță Vodă întărea armașului Ștefan Strășca, nepotul lui Onciul Iurașcovici, „a sa ocină și moșie den sat Romănești… și să ia de a zecea din cămp, păne, fănațe, pomete, prisăci și den tot locul tot venitul ce va fi pe acele locuri”, dreptul de a strânge dijma fiindu-i întărit lui Ștefan Strășca și în 1 iulie 1716.
În 20 februarie 1722, partea de sat a lui Toader Paladi era moștenită de feciorul lui, Iuon Paladi.
În 25 noiembrie 1740, a șasea parte din satul Românești era stâlpită pentru Toader Brahă, cel care își va apăra proprietatea la Divanul Domnesc, în 2 februarie 1751, când Mihalache Cuparenco umblase cu zapise false, rupte la Divan, apoi o va dărui, în 11 martie, mănăstirii Humor, în cimitirul căreia urmau să fie îngropați Toader și Antimița Brahă.
În 5 februarie 1750, conform mărturiei lui Mihail Strășca, moșia Românești aparținea lui Onciul Iurașcovici, care o dăduse zestre ginerelui său Ieremie Cărcu. După moartea lui Cărcu, Româneștii au rămas în proprietatea văduvei lui, Maria, care a dăruit-o nepoatei sale, mama lui Mihail Strășca, cea care a dat-o drept zestre, în 1714, ginerelui ei, Toader Brahă.
În 9 februarie 1751, cearta dintre Toader Braha și Andrei Cuparenco pentru satul Românești ajunge la Divan, Brahă cerând despăgubiri pentru dijmă și alte venituri, pierdute în anii în care Cuparenco încercase să-i fure moșia.
În 1 aprilie 1764, Miron Cuparenco dă copiilor săi, Andrei și Dochița, „a patra parte din Romănești ce sănt pe Horaiț”. Printre martori, se afla și popa Simion ot Romănești.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Românești, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „32 – toată suma caselor”, însemnând o slugă a logofătului BALȘ, o femeie săracă și 30 birnici.
În 1775, satul „Romănești” avea 1 popă și 35 familii de țărani iobagi.
În 4 iulie 1789, copiii lui Ștefan Mălinescu, Ioniță, Neculai, Maria, jupâneasa lui Gheorghie Bucescul, și Smaranda, jupâneasa lui Toader Sămaca, împart între ei moșia din Românești a părinților lor, Dochița și Ștefan Mălinescu.
În 2 decembrie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Mihalachi, Iuon și Vasilie Cuparenco declarau că stăpânesc, împreună cu Ștefan Malinescul, a treia parte din satul Românești, moșie care „vine de la Ștefan Matieșescul, a trecut la Dumitraș, pe urmă la Constantin Matieșescul, care Constantin a dat satul zestre lui Miron Cuparenco”.
În 11 ianuarie 1783, în fața Comisiei apare vechilul lui Lupul Balș, Constantin Bocșa, declarând că Lupul Balș stăpânește o altă a treia parte din satul Românești, cealaltă treime aparținând, conform declarației din 11 aprilie 1783, lui Constantin Sturza reprezentat de Andronic, fiul vechilului Bogdan Moise din Suceava.
În 7 aprilie 1793, Ralu, soția generalului rus Matei Cantacuzino înscria partea sa de sat Românești, primită, la schimb, de la Iordachi Balș, în 6 iulie 1892.
În 2 septembrie 1802, Nicolai Malinescul vindea lui Ursu Moisa „partea sa de Găureni ziși și Românești, pentru 320 florini vienezi”.
În 10 octombrie 1803, partea de Românești care fusese a lui Iuon Paladi și pe care o moștenise nepoata lui, Ileana Sturza, jupâneasa lui Vasile Neculce, a fost dăruită feciorilor Ilenei, Ioan și Constantin Neculce, Constantin arendând sfertul lui de sat, în 12 august 1810, lui Iordachi Cărste, apoi, din 7 aprilie 1812, lui Ilie Ilschi, apoi, din 2 februarie 1813, lui Iosef Volanschi.
În 13 iunie 1814, Constantin Neculce vinde, pentru 900 galbeni olandezi, parte4a lui din Românești armeanului Bogdan Botoșanul.
Biserica Sfântului Nicolai din Românești, construită în 1759, restaurată în 1895, avea, în 1843, 1.070 enoriași, împreună cu satele Iacobești, Gura Solcii și Slobozia, patroni bisericești fiind Bogdan de Botușan și familia Botușan, iar preot administrator, Alexander Procopovici. În 1876, parohia avea 1.393 enoriași, patron bisericesc era Bogdan de Botușan, paroh fiind Vladimir Renney de Herșeni. În 1907, paroh era Ioan Zugrav, născut în 1846, preot din 1874, paroh din 1882, iar cantor, din 1901, Ioan Palievici, născut în 1868[2].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 341
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 45, 1876 p. 34, 1907 p. 134