Roman Istrati – Cartea din cer

Am aflat cu adâncă tristețe că profesorul, jurnalistul, publicistul și scriitorul Roman Istrati a trecut în lumea de dincolo, în noaptea de vineri spre sâmbătă (8 – 9 decembrie a.c.), răpus de boala secolului.
Pot spune că am făcut parte din aceeași generație;diferența de vârstă dintre noi fiind doar de un an (în favoarea lui).
Am parcurs aceleași etape de existență, am fost tineri, entuziaști, nesăbuiți și energici, ne-am maturizat progresiv, am ajuns la momentul capacității și responsabilității depline, dar am ratat și oportunități pentru că am luat viața à la légère, iar anii au trecut peste noi și – nu cu mult timp în urmă – am fost nevoiți să recunoaștem că, pe zi ce trece, suntem tot mai obosițiși ne apropiem de capătul drumului.
Poate fi doar o nefastă coincidență faptul că problemele de sănătate s-au acutizat și ne-au îngenuncheat în același timp, sau este doar o etapă de viață inevitabilă pe care trebuie s-o parcurgem, așa cum inevitabil este și momentul bilanțului existențial al fiecăruia dintre noi.
Nu sunt eu în măsură să fac bilanțul vieții lui Roman Istrati, dar pentru că – deși ne cunoșteam din anii adolescenței – în ultimele două decenii drumurile noastre s-au intersectat, aș spune chiar că s-au contopit și s-au armonizat, atât prin profesia de jurnalist, cât și printr-o serie de preocupări și activități comune, aș putea indica markerii săi existențiali, care ar contura această perioadă și ar putea-o jalona semnificativ.
Jurnalistul al cărui nume s-a identificat total cu săptămânalul „Jupânu” – astfel încât și după încetarea raporturilor de colaborare la această gazetă tot „jupânul Romică” i se spunea – colaborator la mai multe publicații locale și centrale, precum și la o serie de ziare și reviste din Ucraina, activ animator cultural, inițiator și organizator de evenimente educaționale și artistice, promotor cultural în arealul bucovinean de la Suceava la Cernăuți (a fost unul dintre cei mai eficienți creatori de punți de colaborare cu comunitatea românească din Bucovina detrunchiată), curator de expoziții diverse (de la numismatică & medalistică,la artă plastică)și comentator avizat, strălucit tâlcuitor și risipitor de metafore, tonic și ironic, admirabil om de lume, Roman Istrati, pe care autoritățile județene l-au găsit vrednic de a fi trecut în „Cartea de onoare a valorilor bucovinene”/2016,va rămâne veșnic în amintirea celor care l-au cunoscut.
De doi ani, Roman Istrati – provocat de scriitorul Ion Drăgușanul – și-a adunat o parte din numeroasele texte publicate în revista „Jupânu” adăugând volumului său de versuri de debut din junețe („Miezul adânc”/1978 – care l-a consacrat ca poet), două cărți extrem de bine întâmpinate de publicul cititor: „Ștrumfii Kremlinului”/2016 și „Rusu’ moralist” (pamflete geopolitice)/2017- pentru care Sorin Avram, cu umoru-i ironic specific, a acuzat rușii că sunt vinovați „pentru că România a pierdut un mare poet”.
Dar „jupânul Romică”, încurajat de succesul recentelor sale volume, mai lucra la o carte. Nu avea – sau nu mi-a spus că are un titlu – o carte care simt că nu va rămâne neterminată, pentru că Roman Istrati nu a murit, a trecut doar de cealaltă parte a timpului. Pentru el a început veșnicia.
Aseară, cu gândul la el, m-am uitat pe fereastră către cerul plumburiu de decembrie. De sub tivul transparent al unui nor, Romică îmi făcea semn cu mâna, așa cum își chema cândva cunoscuții din vitrina unei locante, în care spunea că și-a „întabulat masa” la care stătea la taifas cu prietenii câte o jumătate de zi.
Știu de ce m-a chemat Roman Istrati; voi fi, mai devreme sau mai târziu, unul dintre privilegiații care vor răsfoi printre primii noua lui carte. Cartea din cer.
Îți amintești prietene finalul poemului care a dat titlul volumului tău de debut, „Miezul adânc”?
„Peste toate gândește steaua ta luminând / o liniște fără căderi și elogii; / și-n rest nu mai știu decât aerul sfânt / ce mișcă exacte / și mari orologii”.
Din păcate, orologiul care măsura zilele și nopțile lui Roman Istrati s-a oprit.
Să fii iubit prietene, să fii iubit în eternitate! Dumnezeu să te odihnească în pace!