Povestea unui român în China te poate duce cu gândul la aproape orice, mai puțin la afaceri. Însă Liviu Savu, de 21 de ani și de doi ani în China, chiar asta face – afaceri. Pentru început s-a gândit ce și-ar putea dori chinezii și nu au: vin adevărat. Nu merge, iar acum caută noi oportunități.
A cunoscut-o pe Loretta în fața blocului unde locuia, de pe șoseaua Panduri din București, și a decis, în scurt timp, că micuța chinezoaică, mai în vârstă decât el cu patru ani, îi poate fi parteneră de viață și de afaceri.
„Ne-am văzut la mine în fața blocului și am intrat în vorbă. În scurt timp am venit aici în China, la ea, să facem afaceri cu vin românesc”, povestește Liviu pentru Mediafax.
Pe cartea lui de vizită, bilingvă, este stilizat un pahar de vin cu picior, în care pare că plutește un dragon mic și negru, simbol de care chinezii sunt foarte mândri. Tricolorul românesc este înghesuit timid, în partea de jos a desenului.
Explicația se deduce din spusele lui Liviu: „Chinezii nu fac afaceri cu străinii. Adică preferă să bată palma cu unul de-al lor și de aceea, atunci când este vorba despre contracte, Loretta este cea care duce greul. Ea vorbește, ea face contractele, ea bate palma. Pe mine mă prezintă ca partener de afaceri și atât. Nu e bine să știe că suntem un cuplu, pentru că nu ar mai avea încredere în noi. Sunt suspicioși cu străinii”.
În plus, Liviu nu are nici până acum toate actele pentru a obține rezidența în China. Nu vorbește limba chineză, iar cu Loretta se înțelege în engleză. „Mai am de luat acte din România – diplome și restul – dar nu mă duc prea des pentru că drumul e lung și scump. Nu am avut probleme cu autoritățile, pentru că sunt în baza lor de date, știu de mine, iar eu îmi văd de treabă”, spune Liviu.
„E frumos, nu?”, întreabă Loretta, venind râzând către masa pe care sunt expuse vinuri, la Ambasada României din Beijing. Chinezoaica nu are mai mult de un metru șaizeci, cu tot cu tocuri, și vorbește o engleză aproape impecabilă. Nu știi dacă se referă la iubitul ei sau la context. Râde mai tot timpul – veselia dovedindu-se a fi o trăsătură a poporului chinez – și pare mulțumită de ambele – iubit și context. Este la ea acasă, la o petrecere oficială, își poate promova afacerea. Loretta și Liviu sunt o pereche exotică. Exotismul vine însă de la românul înalt ca bradul, care poartă la rever frunza cea verde a brandului de țară – un european în China este o prezență destul de rară și de neratat, localnicii fiind bucuroși să se fotografieze cu cei veniți de pe bătrânul continent.
Revenind însă la Loretta, afli că și pe ea tot afacerile au adus-o în România. Are un stand în centrul comercial chinezesc de la marginea Bucureștiului. Inevitabil, întrebi de ce aduc marfă proastă în România, pentru ca realitatea din China e cu totul altfel. „Nu aducem marfă proastă. Aducem ce ni se cere. Voi vreți mult și ieftin”, a răspuns chinezoaica apărându-și afacerea.
Cu vinurile este altă poveste. Judecând după frecvența cu care invitații veneau să le fie umplute paharele cu vin și după mulțumirea afișată, ai zice că afacerea le este înfloritoare.
„Urmează să mă apuc de alt business, de aceea nu am ce să spun prea mult despre afacerea asta care merge tot mai prost”, spune, surprinzător, românul. Motivația vine imediat, seacă: „Chinezii nu știu să bea vinul nostru. Ei au moutai-ul lor, băutura aia cu gust de țuică slabă, din orez, pe care o consumă din păhăruțe cât un degetar și pe care o dau pe gât toată odată. Când le pui în față un pahar cu vin, ori îl dau pe gât ca pe moutai și se îmbată, ori îl țin până se încălzește și nu mai e bun”, adaugă el. De aceea vrea să se reprofileze, dar, din superstiție, nu dezvăluie care va fi următoarea afacere. „S-o văd eu începută și o să știu eu să o promovez așa cum trebuie”, mai spune el.
Lui Liviu Savu îi este dor de țară, dar este tânăr și are treburi de rezolvat. Mai urgente decât rezidența chineză, diplome și petreceri în fața blocului din Dealul Spirii sunt afacerile. Chiar și la mii de kilometri distanță de România, unde oamenii zâmbesc mult și beau vinul din orez cu viteza cu care românii dau pe gât cinzeaca.
Alina Dan, alina.dan@mediafax.ro
