Rolul rugăciunii

Viața creștinului poate fi o rugăciune necontenită, prin lucrarea faptelor bune. Iar dacă întrebi de lucrările cele duhovnicești ale minții, care intră în hotarele sfintei rugăciuni și care se pot zice rugăciune, la aceasta voi răspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfântului Isaac Sirul care zice: „Orice vorbire duhovnicească ce se face în ascuns în mintea sau inima omului, toată grija minții cea bună după Dumnezeu și toată cugetarea celor duhovnicești, rugăciune se hotărăște. Ori felurimea citirilor, ori cuvinte ale gurii spre lauda lui Dumnezeu, ori grija cea cu mâhnire întru Domnul, ori închinări ale trupului, ori cântarea de psalmi prin rostire de stihuri, rugăciune este și rugăciune se socotește” (Ibidem, Cuvântul 35).
Sfânta Liturghie „este miezul, încoronarea și desăvârșirea celorlalte slujbe prin care aducem laudă și mulțumim lui Dumnezeu. Ea este totodată și singura slujbă creștină întemeiată și săvârșită de însuși Mântuitorul”, numită și cununa celor șapte laude ale Bisericii. În timpul Sfintei Liturghii se prefac sfintele daruri în Trupul și Sângele lui Hristos. Prin jertfa Sfintei Liturghii ne facem părtași de Dumnezeieștile Taine, pe care le primim ori de câte ori suntem vrednici. De jertfa aceasta se fac părtași și cei răposați în dreapta credință” care se împărtășesc în chip nevăzut” de Hristos, prin pomenirea la Sfântul Altar, spre iertarea păcatelor. Multe și mari sunt foloasele Sfintei Liturghii, pentru cei care participă cu credință la biserică. Împreună cu noi, însuși Hristos cu sfinții îngeri și toți sfinții sunt de față.